Un strop de viață #705


N-ar trebui să fim surprinși – deși mulți în biserici ar fi foarte surprinși să audă asta – că primii creștini își înțelegeau vocația de urmași ai lui Isus ca incluzând drept element central esențial propria lor suferință, neînțelegere de către alții și chiar moartea de mâna acestora. Și nu e vorba doar de faptul că, în calitatea lor de adepți ai unui Mesia neînțeles, ei înșiși se vor fi așteptat în chip firesc la răstălmăciri și persecuții, deși și acest lucru face parte din asta. E vorba mai degrabă că, asemenea propriei suferințe a lui Isus, suferința adepților lui Isus nu e doar acompaniamentul inevitabil al împlinirii scopului divin, ci face parte ea însăși din mijlocul prin care urmează să fie realizat acel scop.

N. T. Wright, Cum a devenit Dumnezeu Împărat. Povestea uitată a Evangheliilor

Un strop de viață #703


La sfârșitul vieții și la apusul istoriei lumii, fiecare dintre noi va fi pus în fața a ceea ce a trăit cu adevărat. Dumnezeu nu va face investigații și nu se vor rosti pledoarii. Totul e deja scris: dacă ai iubit sau nu, dacă ai dăruit sau nu, dacă te-ai prefăcut că trăiești sau ai încercat să trăiești cu adevărat. Să-i cerem Domnului, încă de pe acum, să ne lăsăm răniți de grijile celorlalți.

Mihai Frățilă, Poate fi trimis Dumnezeu în exil?

Un strop de viață #701


Harul nu elimină suferința, ci elimină doar acea suferință egoistă și închisă în sine. Nu înmoaie durerea, ci o face să se reverse, fiindcă mântuirea sufletului nu e aceea de a nu mai suferi, ci de a suferi dincolo de sine.

Mihai Frățilă, Poate fi trimis Dumnezeu în exil?

Un strop de viață #699


Dacă ne-am cunoaște cu adevărat mizeria interioară, am muri de disperare. De ce? Fiindcă ne-am cunoaște hidoșenia sufletului sau, mai degrabă, golul aflat sub masca înfățișării noastre interioare.

Așadar, pentru cel necredincios luciditatea deplină pare să nu fie nimic altceva decât contemplarea nimicului omenesc și revelația morții. Am muri fascinați de nimicul din noi. Pentru cel credincios, însă, căderea măștii dezvăluie golul tocmai pentru a-l umple de harul dumnezeiesc. Prin umilință, așadar, masca de pe inima noastră ne împiedică să murim din pricina golului nostru interior și ne deschide totodată cunoașterii lui Dumnezeu.

Mihai Fățilă, Poate fi trimis Dumnezeu în exil?

Un strop de viață #697


Avem mai multă putere de a decide cu cine ne asociem decât cred unii. Iar dacă ai făcut o alegere proastă, întreprinde orice este necesar ca să cobori din mașină.

Și cei răi au nevoie de prieteni. Doar că ei nu au nevoie de tine. Isus nu-i oferă satanei niciun pic de milă. Rostește adevărul, după care îi spune să dispară. Dacă satana s-ar fi întors să își ceară iertare, era altceva; însă nu se întoarce și nu se va întoarce.

Unii oameni învață să fie altruiști și grijulii, alții nu. Nu vei putea cunoaște imediat oamenii care-ți ies în cale. Mi se pare o idee destul de bună să-i întrebi încotro se îndreaptă înainte să li te alături. Dacă nu merg încotro dorești tu să ajungi, mai așteaptă încă puțin pe marginea drumului.

Bob Goff, Dragostea acționează