Un strop de viață #791


Ei s-au temut când au văzut că-i bagă în casa lui Iosif şi au zis: „Ne bagă înăuntru din pricina argintului pus în sacii noştri data trecută; vor să se năpustească peste noi ca să ne ia robi şi să pună mâna pe măgarii noştri.” (Geneza 43:18)

Sărmanii frați ai lui Iosif! Ei se temeau că Iosif plănuia să le fure măgarii. Mai-marele Egiptului tocmai dăduse ordin ca să se pregătească pentru ei un ospăț și ei se temeau că vor fi luați robi. Credeau că Iosif nu mai poate fără măgarii lor! Lor le era destinată partea cea mai bună a Egiptului, dar ei se gândeau că-și vor pierde măgarii!

Tot așa suntem și noi când este vorba să venim la Dumnezeu. Ne temem că ne va băga cu forța în casă ca să se ia robi și ca să ne fure ce este al nostru… Domnul Isus ne pregătește un ospăț și Dumnezeu are deja pregătit pentru noi ce este mai bun în casa Lui veșnică, iar noi ne tot gândim la măgarii noștri și ne temem de Domnul. Ni se pare că El vrea să ne jefuiască de ce este de drept al nostru, când El vrea de fapt să ne dea în dar tot ce nu este al nostru… tot ce este cu mult mai mult decât ceea ce ni se pare nouă că avem acum ”al nostru”.

Sabina Wurmbrand, citată de Daniel Brânzei în Amintiri cu sfinți

Un strop de viață #789


Suveranitatea lui Dumnezeu înseamnă că Dumnezeu deține controlul absolut asupra tuturor lucrurilor. Întruparea înseamnă că Dumnezeu a venit în lume ca ființă umană vulnerabilă. Dumnezeul suveran a venit în Isus Hristos să sufere cu noi și să sufere pentru noi. El a coborât în abis mai adânc decât vom ști noi vreodată. Suveranitatea Lui nu L-a ferit de pierdere. În cel mai bun caz, L-a făcut să sufere pierderea de dragul nostru. Prin urmare, Dumnezeu nu este doar o ființă distantă care cârmuiește lumea cu o putere misterioasă. Dumnezeu a coborât până la noi și a trăit printre noi.

Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii

Un strop de viață #787


Iertarea are limitări. Nu poate face tot ce e nevoie pentru ca viața să meargă perfect. O astfel de putere Îi aparține doar lui Dumnezeu. Nu-l poate absolve pe vinovat de vină, nu poate șterge consecințele natural ale fărădelegii comise și nici nu îl poate reabilita pe făptaș în fața lui Dumnezeu și a societății. Dar iertarea are puterea de a anula consecințele răului în relația vinovat și victimă. Oamenii care iartă renunță la dreptul de a pedepsi și, în schimb, doresc binele celui care le-a greșit, fie că intră într-o nouă căsătorie după divorț, fie că pășesc într-o nouă viață după ispășirea unei sentințe în închisoare, fie că încep o nouă relație cu Dumnezeu. Iertarea speră ca vinovații să se bucure de o viață fericită, o viață plină de mila lui Dumnezeu.

Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii

Un strop de viață #785


Oricât ar fi de grea, iertarea aduce, în cele din urmă, eliberarea celui care o acordă. Oamenii care iartă Îl lasă pe Dumnezeu la cârma universului. Ei Îl lasă pe Dumnezeu să îi pedepsească pe cei răi așa cum crede El de cuviință, dar și să arate milă așa cum crede El de cuviință. Așa a făcut și Isus, după cum ne arată gestul prin care acorda iertare acuzatorilor și călăilor Lui, în timp ce murea pe cruce.

Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii

Un strop de viață #783


Iertarea ne costă foarte scump. Oamenii care iartă trebuie să renunțe la dreptul lor de a răspunde cu aceeași monedă, un drept pe care e foarte greu să-l abandoneze. Ei trebuie să dea dovadă de milă când toate sentimentele lor rănite cer imperios pedeapsa. Nu că dorința de dreptate ar fi ceva rău. Omul poate și să ierte și să lupte pentru dreptate. Răul iertat e tot rău și trebuie pedepsit. Mila nu abrogă justiția, ci o transcende.

Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii