Iertarea are limitări. Nu poate face tot ce e nevoie pentru ca viața să meargă perfect. O astfel de putere Îi aparține doar lui Dumnezeu. Nu-l poate absolve pe vinovat de vină, nu poate șterge consecințele natural ale fărădelegii comise și nici nu îl poate reabilita pe făptaș în fața lui Dumnezeu și a societății. Dar iertarea are puterea de a anula consecințele răului în relația vinovat și victimă. Oamenii care iartă renunță la dreptul de a pedepsi și, în schimb, doresc binele celui care le-a greșit, fie că intră într-o nouă căsătorie după divorț, fie că pășesc într-o nouă viață după ispășirea unei sentințe în închisoare, fie că încep o nouă relație cu Dumnezeu. Iertarea speră ca vinovații să se bucure de o viață fericită, o viață plină de mila lui Dumnezeu.

Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii