Timothy Keller a fost un pastor, teolog și apologet care a lăsat în urmă o bogată moștenire după plecarea sa în veșnicie, în anul 2023, atât prin cărțile sale, prin Biserica Reedemer pe care a înființat-o și platforma pe care a inițiat-o, The Gospel Coalition.
Astăzi vă invităm să răsfoim împreună cartea lui Collin Hansen, Timothy Keller. Formarea sa spirituală și intelectuală. Cartea nu este o biografie în sensul strict al cuvântului, deși vom descoperi și câteva detalii din copilăria și tinerețea lui Tim Keller, luptele sale intelectuale și modul în care a ajuns la credință. Însă este povestea oamenilor, a cărților, a cuvântărilor care l-au format pe Timothy James Keller și, în cele din urmă, a modului în care Dumnezeu l-a format.
Într-o conversație din 2014 cu D.A. Carson și John Piper, Keller a explicat de ce este important să ne bazăm pe influențe diverse, și este un sfat foarte important și enunțat cum nu se poate mai bine, cu care am rezonat și noi în calitate de cititori:
Nu mă refer doar la multiple persoane. Cred că trebuie să ai mai multe surse. Aș spune că dacă nu apreciezi niciunul dintre scriitorii puritani, ratezi ceva. Există scriitori puritani remarcabili. Dar știu și oameni care par să se preocupe doar de puritani. Au intrat în pădurea puritană și nu au mai ieșit. Numai asta citesc. Și când vorbesc sau predică, încep cu „Eu cred că….”.
Cred că faptul că am învățat atât de multe atât de la C.S. Lewis, cât și de la Jonathan Edwards, două persoane care cu siguranță nu s-ar fi înțeles, sunt atât de diferiți, cred că acest lucru m-a corectat în mai multe aspecte în care mă implic prea mult în ce spune un autor, iar celălalt autor vine și îmi amintește „Nu, el nu este singura cale”. Este aproape ca și cum ai tăia un om – un bun slujitor al lui Dumnezeu, de exemplu – ca pe un copac… ar trebui să existe multe inele. Acest lucru îi conferă slujitorului o voce distinctivă și, probabil, îl ajută să asculte mai bine ce îi cere Dumnezeu să fie ca slujitor al Său. În schimb, dacă ai doar una sau două persoane, sau chiar tipuri de surse, devii aproape o clonă.
Keller, care a început cu inelul interior al Evangheliei în momentul convertirii sale la colegiu, și-a extins apoi ramurile pentru a dobândi cunoaștere de oriunde a putut. A luat ceva din predicarea lui John Stott, noțiuni despre urbanism de la Jane Jacobs sau filosofie existențială de la Søren Kierkegaard. Cu mult timp înainte de a dobândi chiar o oarecare faimă, inelele sale s-au extins pentru a include nume precum Jack Miller, R.C. Sproul, Elisabeth Elliot. Keller a optat pentru sinteză, în loc de antiteză. Atunci când a adăugat inele, nu a eliminat altele, scrie Colin Hansen.
Înainte de a fi cunoscut pentru cărțile sale, Keller și-a dedicat toată energia păstorind mai întâi o biserică relativ mică.Chiar și cu mai puțin de 100 de membri la West Hopewell, Keller lucra 60 până la 70 de ore pe săptămână, în timp ce avea copii mici acasă. În timp ce mulți absolvenți de seminar de astăzi caută o biserică mare în care să poată învăța pe parcursul slujbei, Keller a trebuit să facă totul de la începutul slujirii sale acolo: să ghideze întâlnirea cu bătrânii, să predice duminică dimineața și seara, să conducă întrunirea de rugăciune de miercuri cu o altă predică, să predea la școala duminicală, să planifice grupul de tineret, să susțină discursuri la taberele pentru bărbați și femei, să viziteze bolnavii, să-i viziteze pe membrii bisericii la ei acasă, să oficieze fiecare nuntă și înmormântare și să consilieze cuplurile cu căsnicii în dificultate, uneori câte trei sau patru cupluri în același timp, în special în perioadele aglomerate. Era invitat la picnicuri de familie sau ceremonii de absolvire, primea la 3 dimineața un apel despre un caz de sinucidere, organiza sesiuni de consiliere pentru familia afectată sau anunța copiii despre moartea părinților.
Privind retrospectiv, Keller a văzut această perioadă ca pe o încercare prin foc – slujirea într-un oraș mic care l-a pregătit pentru plantarea de biserici în cel mai mare oraș al națiunii. Ambele contexte cereau abilități de generalist în loc de specializare. Și ambele cereau ca un pastor să slujească oamenilor diferiți de el, oameni care nu ar fi fost probabil prietenii lui dacă nu ar fi avut vreo legătură prin biserică. Oamenii de la West Hopewell nu împărtășeau afinitățile anglofile ale lui Tim pentru J.R.R. Tolkien sau C.S. Lewis. Iar el nu se putea raporta la slujbele lor de muncitori în fabricile de produse chimice. Însă membrii bisericii aveau nevoie să vadă că pastorului lor le păsa de ei prin simpla lui prezență.
La momentul în care familia Keller, formată din cinci persoane, își împacheta lucrurile pentru a părăsi Hopewell și a se muta la New York, Tim putea predica despre majoritatea pasajelor din Biblie, fără a depinde de ajutor exterior. Supraviețuise încercării prin foc din capitala chimică a Sudului. Era pregătit să înceapă lucrarea sa de o viață de a pregăti următoarea generație de pastori.
În procesul de pregătire pentru a se adresa locuitorilor seculari din New York, Keller s-a inspirat din lucrarea pastorilor John Stott, Martin Lloyd-Jones sau Dick Lucas, adoptând tipul de lectio continua – expunerea consecutivă, verset cu verset, din cărțile biblice mai scurte, sau capitole selectate din cărțile mai lungi. Aceste influențe s-au combinat pentru a-l ghida pe Keller pe măsură ce predica despre Cristos din fiecare text, aplicând Evanghelia în moduri specifice pentru a satisface nevoile personale în fiecare context cultural unic și urmărind transformarea spirituală mai mult decât transferul de informații. Keller a descoperit că toți marii predicatori se caracterizează prin dragostea blândă practicată cu smerenie și o mare îndrăzneală, care provine din autoritatea spirituală înrădăcinată în puterea lui Dumnezeu.
Mare parte din interesul pentru „slujirea centrată pe Evanghelie” din primele decenii ale secolului al XXI-lea îi poate fi atribuită lui Keller, care a cofondat The Gospel Coalition cu D.A. Carson. Ideea lor inițială de a invita pastori evanghelici din diferite denominațiuni la o întâlnire a apărut cu puțin timp înainte de atacurile de la 11 septembrie 2001. În mai 2005, Keller și Carson au găzduit zeci de pastori din toată America de Nord, reprezentând biserici anglicane, baptiste din sud, prezbiteriene, episcopale, evanghelice și independente. Acest grup avea să devină ulterior The Gospel Coalition, iar obiectivele sale includ o accentuare clară a centrării slujirii pe Evanghelie, astfel încât Isus să nu fie niciodată luat ca de la sine înțeles sau ignorat în favoarea altor agende. „Am vrut să construim o comunitate de biserici și pastori în care Evanghelia să fie lucrul central, lucrul incitant, pentru care ne trezeam dimineața”, a spus Carson.
De-a lungul anilor, criticii l-au acuzat pe Keller pentru parteneriatele cu alți pastori din diferite denominațiuni. Cu toate acestea, el nu și-a pierdut niciodată speranța că va apărea o mișcare a bisericilor care va combina evanghelizarea inovatoare cu predicarea doctrinară, sfințirea personală cu excelența artistică, distribuirea justă a resurselor cu integrarea sănătoasă a credinței și a faptelor, scrie Colin Hansen.
Familia Keller s-a mutat la New York în iunie 1989, după ce înființaseră biserica. Mutarea l-a speriat pe Tim. Dar simțea chemarea lui Dumnezeu. Nu avea cum să știe care avea să fie rezultatul: o megabiserică dinamică, în continuă creștere. El știa doar că acela era următorul pas al credinței, chiar dacă biserica ar fi fost un eșec.
Keller nu s-a concentrat pe recrutarea evanghelicilor care erau deja în oraș. La Redeemer, creștinii erau încurajați să-și aducă prietenii necreștini. El se întâlnea cu acești prieteni în timpul săptămânii pentru a afla obiecțiile lor, apoi integra acele obiecții în predici în săptămâna următoare. Întâlnirea cu o varietate largă de persoane l-a ajutat pe Keller să evite ciclul vicios al predicii în care concentrarea asupra acelorași persoane duce la predici care se adresează unui auditoriu restrâns. Cu mult timp înainte de a scrie vreo carte de succes, el a auzit ceea ce păreau a fi toate obiecțiile posibile la adresa lui Isus. Și când se întorcea acasă, verifica în cărțile sale pentru a vedea dacă putea răspunde mai bine la aceste întrebări.
Anii de început ai Bisericii Redeemer au fost atât fericiți, cât și epuizanți, depășind intensitatea oricărui alt moment din viața lui Tim Keller. El a înțeles contextualizarea și a învățat de la locuitorii din New York că nu poate folosi aceleași strategii care funcționează pentru evanghelicii din suburbiile extinse. Keller a planificat slujbe în limbajul cotidian al orașului său, cu muzică potrivită pentru cei care își petrec serile de sâmbătă în sala de concerte de muzică clasică sau la teatru. Muzica de la Redeemer a deschis uși pentru marea comunitate de artiști din oraș, care se ferise de celelalte biserici evanghelice.
Mai mult decât orice altceva, Keller a contextualizat predica și învățătura sa. Vorbea despre păcat într-un mod pe care mulți dintre acești locuitori de lungă durată din Manhattan îl puteau înțelege din experiența lor cu munca și banii. Vorbea despre mântuire în feluri care reflectau speranțele și aspirațiile lor pentru un oraș mai bun în viitor. Predica Biblia în stilul lui Pavel în Areopagul din Atena. Îi cita pe artiștii și gânditorii pe care publicul său îi respecta pentru a susține concluziile biblice.
Atacurile din 11 septembrie 2001 i-au schimbat pe toți cei care au urmărit, fie la televizor în întreaga lume, fie de pe balconul lor cu vedere spre Manhattan, de-a lungul râului East River. În urma evenimentelor, Redeemer Presbyterian Church a crescut la început cu un număr de mii de vizitatori și apoi cu sute de membri permanenți. Tim Keller și biserica au atras atenția la nivel internațional, atenție care nu a mai scăzut de atunci.
O carte bestseller scrisă mai târziu, în același deceniu, l-a transformat pe Keller într-unul dintre cei mai vizibili învățători și apărători ai credinței creștine din întreaga lume. Când Tim Keller a publicat prima sa carte de succes, Argument pentru Dumnezeu, el petrecuse deja mai multe decenii ascultând și oferind răspunsuri pentru criticile comune aduse creștinismului. Cu Argument pentru Dumnezeu, Keller a căutat să reconstruiască puntea dintre creștinism și știință pe care Noul Ateism o demolase. În concepția lui Keller, dezvoltarea spirituală și intelectuală nu puteau fi separate. Sute de mii de cititori l-au cunoscut pe Tim Keller prin intermediul cărții Argument pentru Dumnezeu, o carte pe care am prezentat-o și noi într-un episod de acum câțiva ani pe care îl găsiți aici.
Keller excela mai degrabă în apologetica în context cultural decât în apologetica filosofică, care prezintă dovezi ale existenței lui Dumnezeu. El căuta să creeze legături între Evanghelia lui Isus Cristos și toate domeniile vieții, lucru mediat de cultură. Pentru Keller, cultura este un demers fundamental religios. Idolatria apare atunci când cultura se îndepărtează de scopul său de a-L glorifica pe Dumnezeu. Considerată de Keller ca o modalitate-cheie de a se conecta cu scepticii contemporani, idolatria este subiectul central al cărții sale din 2009, intitulată Idolii unei inimi – Promisiunile deșarte ale banilor, sexului și puterii și Singura Nădejde care contează.
În serile petrecute în jurul unui șemineu din secolul al VII-lea, într-un hotel aflat la câteva străzi de campusul Universității Oxford, familia Keller făcea o trecere în revistă a lucrurilor bune și rele din discursurile evanghelistice ale lui Tim și din întrebările studenților care participau la o misiune de evanghelizare găzduită la fiecare trei ani, în acest oraș universitar emblematic. Discursurile din 2012 au devenit cartea lui Keller Întâlniri cu Isus – Răspunsuri neașteptate la marile întrebări ale vieții.
Dacă tot am menționat Universitatea Oxford, pășim acum pe un teren familiar și care ne este deosebit de drag – influența grupului literar Inklings, din care făceau parte autorii unor cărți precum Cronicile din Narnia sau Stăpânul Inelelor.
Makoto Fujimura, artist și autor de cărți pe tema relației dintre artă și credință, și un vechi membru al bisericii Redeemer, știa de fiecare dată când Tim Keller nu avusese timp să-și pregătească predica pentru slujbă. Atunci vorbea despre C.S. Lewis. „Și era absolut magic, așa că nu ne plângeam niciodată”. Keller își recunoaște vina în privința asta. Asta se întâmplă când cineva a scris atât de mult ca Lewis, și când Keller a citit aproape tot ce a publicat acesta, remarcă autorul cărții.
În plus, unul dintre prietenii apropiați ai lui Lewis a contribuit la formarea intelectuală și spirituală a lui Keller. Este vorba despre nimeni altul decât J.R.R. Tolkien. Lewis i-a oferit lui Keller un model pentru lecturi extensive și gândire clară. Lewis l-a provocat pe Keller să folosească ilustrații vii în apologetica publică, în apărarea afirmațiilor creștine cu privire la adevăr și frumusețe. Însă Tolkien i-a oferit lui Keller un limbaj al inimii, modalități de a vorbi despre muncă, despre speranță și despre poveștile pe care toți ne-am dori să le vedem transformate în realitate într-o zi.
Tolkien i-a oferit lui Keller cuvinte de alinare în fața celei mai mari tragedii care a lovit vreodată orașul său. La cinci ani după atacurile de la 11 septembrie 2001, Tim Keller a fost invitat să vorbească la o slujbă de comemorare pentru familiile victimelor. El a predicat despre speranța învierii lui Isus, cu ajutor din partea lui Tolkien. În ultima carte din seria Stăpânul Inelelor, Sam Gamgee se trezește crezând că totul este pierdut, și în momentul în care descoperă că toți prietenii lui sunt în jurul lui, strigă: „Gandalf! Te credeam mort! Dar și pe mine m-am crezut mort! Oare tot ce-i trist se dovedește neadevărat până la urmă?” Răspunsul Bibliei este da. Dacă învierea este adevărată, atunci răspunsul este da.”
Folosirea citatelor din artiști cunoscuți l-a ajutat pe Keller să stabilească o relație de încredere cu ascultătorii și cititorii care nu se așteptau ca predicatorii să demonstreze o familiaritate cuprinzătoare cu literatura din afara Bibliei.
Influența Inklings reiese cel mai clar când Keller vorbește despre Evanghelie ca despre un „mit adevărat”. Când Keller vrea să-i ajute pe predicatori să atingă inimi, le arată faimosul eseu al lui Tolkien, Despre basme (în română, aici). Prin predicare se poate realiza mult mai mult decât o simplă redare de informații. Predicarea poate și chiar ar trebui să-i facă pe creștini să se minuneze. Keller explică și de ce ficțiunea, genul fantasy, ajută în moduri în care romanele realiste nu o pot face, nici măcar dacă sunt scrise de mari maeștri ai genului, precum Fiodor Dostoievski și Lev Tolstoi. Ficțiunea fantastică și științifico-fantastică, de genul celor scrise de Lewis și Tolkien, poate să răspundă celor mai profunde speranțe și dorințe ale inimii. Textele de felul acesta pot să ne ofere o nouă concepție asupra timpului, să anuleze moartea, să imagineze comuniunea cu ființe non-umane, să învingă răul pentru totdeauna și să celebreze iubirea care nu se sfârșește niciodată. Acesta este motivul pentru care Tolkien și Lewis rămân la fel de relevanți astăzi, ca în perioada anilor 1930 și 1950 sau, în anumite aspecte, chiar mai relevanți și mai iubiți azi, atât de creștini, cât și de cei care nu sunt creștini.
Vă invităm să descoperiți în cartea Timothy Keller. Formarea sa spirituală și intelectuală de Collin Hansen toate celelalte surse de inspirație, o vastă listă de cărți, mentori, prietenii și întâlniri pline de semnificație. Originalitatea lui Keller constă în capacitatea sa de sinteză, în felul în care aduce împreună surse diferite pentru a ajunge la concluzii neașteptate. Dacă ai un erou, pericolul este imitația; dacă ai o sută de eroi, înseamnă că ai băut de la mare adâncime, căutând izvoarele cele mai pure din lume, scrie autorul.
Descoperiți mai multe pasaje în episodul audio:
Biografia alcătuită de Collin Hansen a apărut în limba română la Editura Scriptum, căreia îi mulțumim pentru colaborare! Este o ediție deosebită, cartonată, însoțită de fotografii color, în care puteți să descoperiți sau, poate, să redescoperiți numeroși alți autori și cărți valoroase. Îndemnul lui Keller de a ne baza pe surse și influențe variate ne-a călăuzit și pe noi de-a lungul anilor la CARTEA E O VIAȚĂ, așa că vă invităm să vizitați arhiva noastră pentru a descoperi prezentările cărților lui Tim Keller, ale lui Makoto Fujimura, John Piper, și mulți alții, din diverse tradiții și perioade ale istoriei creștinismului.
Alte cărți de Timothy Keller:
Alte resurse:
Aniversări literare #14 – Tim Keller
Aniversări literare #18 – C.S. Lewis
Aniversări literare #1 – John Ronald Reuel Tolkien
„O temă de o frumusețe neștiută până atunci” – Muzica Ainurilor
„Cristos și cultura” de Richard Niebuhr și „Culture Care” de Makoto Fujimura
CARTEA E O VIAȚĂ 