Deși Dietrich Bonhoeffer s-a născut pe 4 februarie 1906, am ales ziua de astăzi pentru a-i dedica un articol în cadrul Aniversărilor literare, pentru că astăzi este comemorat în calendarele liturgice ale mai multor confesiuni creștine: în Biserica Anglicană sau în Biserica Luterană. În 2008, Conferința Generală a Bisericii Metodiste Unite l-a recunoscut oficial pe Bonhoeffer drept „martir al zilelor noastre” – primul martir recunoscut care a trăit după Reformă.
Teolog german, pastor, dizident împotriva regimului nazist și fondator al Bisericii Mărturisitoare, educat la Tübingen, Berlin și New York, a lăsat o bogată moștenire teologică publicată mai ales postum. S-a dovedit inflexibil în relația cu partidul nazist, care încerca să „alinieze” Biserica Evanghelică la propriile scopuri politice. Pentru implicarea în rezistența antinazistă, a fost întemnițat și condamnat la moarte. A murit cu o lună înainte de capitularea Germaniei, pe 9 aprilie 1945.
Dietrich a fost crescut în mediul academic al Universității din Berlin, unde tatăl său, Karl Bonhoeffer, era profesor de psihiatrie și neurologie. De altfel, tatăl său a fost unul dintre cei mai proeminenți psihiatri care s-au opus programului T4 inițiat de Hitler în 1939, program care presupunea eutanasia bolnavilor incurabili, a celor cu dizabilități fizice sau boli psihice și a persoanelor în vârstă.
După ce a participat la o conferință ecumenică la Universitatea Cambridge în 1931, Bonhoeffer a fost numit secretarul european pentru tineret al Alianței Mondiale pentru Promovarea Prieteniei Internaționale între Biserici și a rămas un participant activ în cadrul acțiunilor ecumenice.
În 1939, Bonhoeffer s-a gândit să se refugieze în Statele Unite, dar s-a întors după numai două săptămâni din New York, scriindu-i sponsorului său, teologul Reinhold Niebuhr (fratele lui Richard Niebuhr, autorul volumului Cristos și cultura): „Nu voi avea dreptul să particip la reconstrucția vieții creștine în Germania după război, dacă nu împărtășesc încercările din această vreme împreună cu poporul meu”.
În ciuda restricțiilor impuse, Bonhoeffer și-a putut continua munca pentru mișcarea de rezistență sub acoperirea unui loc de muncă în Departamentul de Informații Militare al Germaniei, care era de fapt un centru al rezistenței.
Din 1940 până în 1943, Bonhoeffer a lucrat intermitent la un volum despre etica creștină, publicat postum (Ethik, 1949). Negând orice separare dualistă a bisericii și a lumii, a naturii și a harului, a sacrului și a profanului, el a alcătuit o etică cristocentrică, în care munca, viața de familie și guvernarea trebuie privite dinamic ca mandate din partea lui Dumnezeu, care să rămână ferme în fața tiraniilor moderne.
Costul uceniciei, penultima carte antumă a lui Dietrich Bonhoeffer, constituie o analiză lucidă a harului ieftin, „dușmanul de moarte al bisericii noastre”. Deși profund ancorată în realitățile sumbre ale Germaniei interbelice, analiza necruțătoare a autorului a depășit cu mult epoca, intrând astfel în repertoriul spiritualității creștine fără vârstă.
Viața împreună s-a născut într-un context tulbure – cea mai mare parte a pastorilor Bisericii Mărturisitoare depuseseră jurământul față de Hitler. Între anii 1935-1937, Bonhoeffer predase și trăise la seminarul Finkenwalde, un seminar subteran al Bisericii Mărturisitoare, în care pastorii pregătiți pentru slujirea viitoare experimentau practic „viața împreună”. Deși multă vreme a refuzat să scrie despre experiența de acolo, după ce Gestapo-ul a închis seminarul, Bonhoeffer a decis că este timpul să scrie. Născută dintr-un efort concentrat și scrisă în numai patru săptămâni, cartea cuprinde gânduri profunde despre centralitatea credinței, a Cuvântului, a devotamentului pe care Hristos îl așteaptă de la noi, care, în comunitate, se traduce în slujirea practică a fraților.
De asemenea, Bonhoeffer este și autorul unei lucrări despre Psalmi, pe care îi consideră importanți pentru închinarea comunității și a individului, și, deci, un subiect legat de „viața împreună”.
În plus, scririle sale din închisoare, (Widerstand und Ergebung; Letters and Papers from Prison, 1953) prezintă reflecţii remarcabile asupra vieţii culturale şi spirituale. Fragmente din predicile și din scrisorile sale din închisoare alcătuiesc și volumul God Is in the Manger, din care am extras serialul Dumnezeu este în iesle. Acesta cuprinde meditații de citit de pe 1 decembrie până pe 6 ianuarie (Epifanie), au un ton mai sobru, dar totodată plin de speranță, concentrându-se în jurul a patru mari teme: așteptare, mister, întrupare, răscumpărare.
Pe lângă opera sa atât de profundă și influentă, viața lui Dietrich Bonhoeffer ne arată că, uneori, răul trebuie combătut chiar și cu prețul propriei vieți, însă speranța și credința creștină pot rezista chiar și în mijlocul celor mai tulburi vremuri.
CARTEA E O VIAȚĂ 