Cărți cu dor de ducă #39 – Baladele Nlithiei


Nisalul este unic. Este inima de gheață a nordului. În afara zidurilor lui nu există viață pe o rază de zeci de mile, dar înăuntrul lui bat sute de mii de inimi, suflete însetate de artă, de bucurie, de cunoaștere, de magie. Nisalul este singurul oraș din întreaga lume cunoscută unde oamenii de rând au voie și chiar sunt încurajați să folosească magia. De aceea este orașul atât de maiestuos, pentru că a fost înălțat prin forțe ce întrec imaginația și prin sacrificiu, iar locuitorii săi au înrădăcinată în ei, precum iarna care nu mai pleacă, dragostea pentru frumos. Fiecare stradă, fiecare locuință din Nisal este un spectacol pentru ochi. Totul formează o galerie de artă enormă, construită din milioane de capodopere minuscule.

În luna martie, vă povesteam că am participat la conferința Becoming Storytellers: C.S. Lewis și apologetica narativă, eveniment organizat de asociația Chrysolis. Acolo, l-am întâlnit pe Mircea Țara, care a subliniat nevoia de povești pentru a expune Adevărul, și nevoia de fantasy de calitate, de apologetică imaginativă – imaginarea elementelor care formează esența, valorile, principiile și frumusețea creștinismului în moduri noi care să fie mai ușor de înțeles, relevante cultural sau intrigante. Pe lângă aceasta, însă, la conferință am aflat cu surprindere că Mircea este scriitor de fantasy și are deja câteva volume publicate la Crux Publishing, în seria Baladele Nlithiei. Fiind căutătoare de fantasy de calitate, n-am stat pe gânduri și am intrat în posesia celor patru volume, Inima Dragonului, Secretul Regelui Nemuritor, Căderea celor șapte turnuri și Vrăjitoarea de foc.

Inima Dragonului, volumul care mi-a plăcut cel mai mult, începe cu descrierea îmbietoare de mai sus. Pătrundem, astfel, în lumea Nlithiei, o lume pe cât de frumoasă, pe atât de plină de pericole și întuneric. Până una alta, însă, intrăm mai întâi într-o tavernă animată și facem cunoștință cu un bard pe nume Lied și cu prietenii săi, care sunt puși pe fapte mari – și foarte nesăbuite.

Fiind familiară cu această „clasă”, a barzilor, din jocuri de societate sau pe computer în care poți întruchipa diferite roluri (role-playing games), este și una dintre preferatele mele, pentru că semnifică cel mai bine ideea de „enchantment” – cântecul devine magie, magia devine cântec. Însă nu putem zăbovi prea mult să ascultăm muzica acestui bard; mândria lui Lied și dorința de a arăta tuturor ce bard fără pereche este el, adormindu-l tocmai pe regele Nisalului, se amestecă involuntar cu intriga de la curtea regală. Ne trezim alergând după eroii noștri, cu gărzi și magiștri pe urmele noastre. Fără să mai răsuflăm vreo clipă, trebuie să ne ținem după ei și să vedem cum, sau dacă supraviețuiesc prin subteranul Nisalului, prin catacombe și galerii care ascund, de secole, umbre, creaturi înfiorătoare și demoni. De fapt, uneori, datorită scenelor de luptă foarte viu și detaliat zugrăvite, chiar ai impresia că ești într-un film sau un joc. Însă acestea sunt completate de prietenia dintre personaje, loialitatea, sacrificiul, maturizarea lor și poveștile lor de transformare și răscumpărare – ingredientele care fac dintr-un high fantasy nu doar un prilej de a face timpul să treacă, ci să treacă cu folos. Oricât de previzibile și „standard” ar fi aceste elemente, mă bucur de fiecare dată când le regăsesc într-un fantasy bun, deoarece consider ca este mare nevoie de acestea pentru a contracara exact opusul – cinismul, nihilismul, lipsa de sens, onoare sau virtute – prezent în majoritatea poveștilor fantasy moderne și citite la scară largă.

Discret, din loc în loc, divinitatea acestei lumi este conturată drept Trinitate, ceea ce mi s-a părut foarte interesant și nu cred că am mai întâlnit în alte romane fantasy pe care le-am citit. Chiar și pentru personajele cele mai cenușii, pe care nu le poți încadra în categoria „bine” sau „rău”, este liniștitor să trăiască într-un univers în care știu că există o divinitate căreia i se pot plânge, sau căreia îi pot mulțumi, și că există niște forțe străvechi care pot înclina balanța atunci când lucrurile par fără speranță.

Iar ceea ce este și mai uimitor la Mircea Țara este modul în care își împletește narațiunea cu versuri! Da, regăsim chiar și câteva poezii foarte reușite, ce se întind pe pagini întregi și reușesc să dea un farmec liric și atemporal unei povești care, în rest, este scrisă într-un limbaj foarte dinamic.

După acest prim volum, am zis „da, mai vreau o baladă a Nlithiei”! După cum putem observa din următorul volum, Secretul Regelui Nemuritor, acesta nu este primul complot în care se trezește aruncat bardul nostru preferat – tot din cauza aroganței sale și a dorinței de a-și etala talentul în locuri greșit alese – atât cel de bard, cât și cel de magician care face să dispară arginții și bunurile altora (hoț, mai pe scurt). În Secretul Regelui Nemuritor avem ocazia de a desluși mai mult din trecutul lui Lied și relațiile sale cu alte personaje. Plină de acțiune și umor, povestea nu te lasă să închizi cartea până nu o termini pe nerăsuflate. Se distinge prin ingeniozitatea complotului care, înainte să ia naștere în mintea personajelor, a fost urzit în mintea autorului – care cred că s-a distrat pe cinste, ticluindu-l.

Dacă următoarea carte, Căderea celor șapte turnuri, merge tot pe urmele lui Lied și a prietenilor săi, în Vrăjitoarea de foc găsim o poveste mult mai întunecată, chiar sângeroasă pe alocuri, însă la fel de captivantă. De fapt, cartea se termină într-un punct atât de plin de suspans, încât cere, cât mai rapid, o continuare (fac apel pe această cale ca, dacă autorul îmi vede rugămintea, să scrie degrabă următorul volum!)

Mircea Țara își urmează principiile enunțate în cadrul conferinței Becoming Storytellers și nu creează o poveste excesiv de moralizatoare ci, foarte discret, dar puternic, îndreaptă atenția spre ceea ce este nobil și virtuos, ceea ce transcende lumea vizibilă și ridică puțin vălul, pentru a ne ajuta să vedem lumea noastră așa cum este de fapt – lucru pe care îl caut mereu în lecturile de ficțiune pe care le aleg.
În plus, nu este un fantasy în care personajele să fie încadrate în niște stereotipuri facile, ci sunt foarte bine construite, cu multe fațete care uneori contrastează și le fac să fie foarte credibile. De fapt, aș putea spune că niciun personaj nu m-ar fi convins că intră în categoria „eroilor buni”, dacă nu ar da dovadă de spirit de sacrificiu, de a pune „binele suprem” mai presus de interesele lor, în situații limită.

Acestea fiind zise, chiar vă recomand cu căldură să lăsați puțin deoparte scepticismul față de genul fantasy, sau poate de ideea de fantasy scris de un autor român, și nu veți fi dezamăgiți! Și ce altă perioadă mai bună de a hoinări prin lumi imaginare noi, decât vacanța?


Cărți cu dor de ducă este o serie de recomandări pentru vacanță, care vă invită la călătorie – cu gândul sau la pas, în munți, deșerturi, păduri sau țări îndepărtate, în timp – în amintire sau în istorie – și chiar în spațiul cosmic.

Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: