„Nisalul este unic. Este inima de gheață a nordului. În afara zidurilor lui nu există viață pe o rază de zeci de mile, dar înăuntrul lui bat sute de mii de inimi, suflete însetate de artă, de bucurie, de cunoaștere, de magie. Nisalul este singurul oraș din întreaga lume cunoscută unde oamenii de rând au voie și chiar sunt încurajați să folosească magia. De aceea este orașul atât de maiestuos, pentru că a fost înălțat prin forțe ce întrec imaginația și prin sacrificiu, iar locuitorii săi au înrădăcinată în ei, precum iarna care nu mai pleacă, dragostea pentru frumos. Fiecare stradă, fiecare locuință din Nisal este un spectacol pentru ochi. Totul formează o galerie de artă enormă, construită din milioane de capodopere minuscule.”

În luna martie, vă povesteam că am participat la conferința Becoming Storytellers: C.S. Lewis și apologetica narativă, eveniment organizat de asociația Chrysolis. Acolo, l-am întâlnit pe Mircea Țara, care a subliniat nevoia de povești pentru a expune Adevărul, și nevoia de fantasy de calitate, de apologetică imaginativă – imaginarea elementelor care formează esența, valorile, principiile și frumusețea creștinismului în moduri noi care să fie mai ușor de înțeles, relevante cultural sau intrigante. Pe lângă aceasta, însă, la conferință am aflat cu surprindere că Mircea este scriitor de fantasy și are deja câteva volume publicate la Crux Publishing, în seria Baladele Nlithiei. Fiind căutătoare de fantasy de calitate, n-am stat pe gânduri și am intrat în posesia celor patru volume, Inima Dragonului, Secretul Regelui Nemuritor, Căderea celor șapte turnuri și Vrăjitoarea de foc.

Inima Dragonului, volumul care mi-a plăcut cel mai mult, începe cu descrierea îmbietoare de mai sus. Pătrundem, astfel, în lumea Nlithiei, o lume pe cât de frumoasă, pe atât de plină de pericole și întuneric. Până una alta, însă, intrăm mai întâi într-o tavernă animată și facem cunoștință cu un bard pe nume Lied și cu prietenii săi, care sunt puși pe fapte mari – și foarte nesăbuite.