În ultimii trei ani, cu ocazia Zilei Internaționale a Cărții și a Drepturilor de Autor, sărbătorită pe 23 aprilie, am scris câte un articol despre cărțile citite în prima perioadă a anului, încercând să ne amintim și să ne raportăm la prioritățile noastre de lectură pe care le-am pomenit într-un episod din seria specială CARTEA E O VIAȚĂ – SĂ CITIM!
De asemenea, am revenit cu un articol asemănător la finalul anului 2020 și am hotărât să facem o tradiție din acest exercițiu la fiecare final de an, așa că vă invităm la o trecere în revistă a cărților pe care le-am citit cu prioritate în ultima parte a anului 2022.
„Nisalul este unic. Este inima de gheață a nordului. În afara zidurilor lui nu există viață pe o rază de zeci de mile, dar înăuntrul lui bat sute de mii de inimi, suflete însetate de artă, de bucurie, de cunoaștere, de magie. Nisalul este singurul oraș din întreaga lume cunoscută unde oamenii de rând au voie și chiar sunt încurajați să folosească magia. De aceea este orașul atât de maiestuos, pentru că a fost înălțat prin forțe ce întrec imaginația și prin sacrificiu, iar locuitorii săi au înrădăcinată în ei, precum iarna care nu mai pleacă, dragostea pentru frumos. Fiecare stradă, fiecare locuință din Nisal este un spectacol pentru ochi. Totul formează o galerie de artă enormă, construită din milioane de capodopere minuscule.”
În luna martie, vă povesteam că am participat la conferința Becoming Storytellers: C.S. Lewis și apologetica narativă, eveniment organizat de asociația Chrysolis. Acolo, l-am întâlnit pe Mircea Țara, care a subliniat nevoia de povești pentru a expune Adevărul, și nevoia de fantasy de calitate, de apologetică imaginativă – imaginarea elementelor care formează esența, valorile, principiile și frumusețea creștinismului în moduri noi care să fie mai ușor de înțeles, relevante cultural sau intrigante. Pe lângă aceasta, însă, la conferință am aflat cu surprindere că Mircea este scriitor de fantasy și are deja câteva volume publicate la Crux Publishing, în seria Baladele Nlithiei. Fiind căutătoare de fantasy de calitate, n-am stat pe gânduri și am intrat în posesia celor patru volume, Inima Dragonului, Secretul Regelui Nemuritor, Căderea celor șapte turnuri și Vrăjitoarea de foc.
Inima Dragonului, volumul care mi-a plăcut cel mai mult, începe cu descrierea îmbietoare de mai sus. Pătrundem, astfel, în lumea Nlithiei, o lume pe cât de frumoasă, pe atât de plină de pericole și întuneric. Până una alta, însă, intrăm mai întâi într-o tavernă animată și facem cunoștință cu un bard pe nume Lied și cu prietenii săi, care sunt puși pe fapte mari – și foarte nesăbuite.
Astăzi vom încerca să răspundem la întrebări precum „Este bine să citim basme, povești, literatură fantastică? Cum ar trebui să abordeze un creștin această literatură în special, dar și literatura de ficțiune, în general?
Astăzi vom călători printr-o lume fantastică. Într-un moment în care credeam că și genul fantasy, și cel science fiction, au „murit”, pentru că nu mai găseam cărți care să nu fie alterate fie de ideologiile care circulă în aceste vremuri, fie pur și simplu de imaginația autorilor care aduce tot ce este mai rău din lumea noastră în lumea lor imaginară, am găsit o carte, de fapt o trilogie, care face tocmai opusul. Fantasy-ul de calitate nu a murit! Continuă lectura „Cărți cu dor de ducă #8 – O călătorie inițiatică prin Pădurea cea Mare”
[Cine citește] învață să întrevadă veșnicia care strălucește în povești sau cântece, să primească satisfacția unui sfârșit fericit ca pe o promisiune. A ajuns să recunoască vocea iubirii vorbind limbajul imaginii și al imaginației și să creadă că ce spune e adevărat. […]
C.S. Lewis a devenit credincios în mare parte datorită faptului că a ajuns să înțeleagă că ceea ce descoperea în acele povești era la fel de adevărat ca afirmațiile științifice, pentru că există mai mult decât o cale de a descoperi realitatea. […] Continuă lectura „Oameni ai cărții #10 – Cărțile îți cultivă imaginația”
[Cine citește] învață să întrevadă veșnicia care strălucește în povești sau cântece, să primească satisfacția unui sfârșit fericit ca pe o promisiune. A ajuns să recunoască vocea iubirii vorbind limbajul imaginii și al imaginației și să creadă că ce spune e adevărat. […]
CARTEA E O VIAȚĂ 