Un strop de viață în preajma Paștelui #29


Căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi întotdeauna. (Ioan 12:8)

A alege oamenii neînsemnați, micile bucurii, întristările, a avea încredere că în acel loc, Dumnezeu Se va apropia – iată calea grea a lui Isus. Ceva din mine vrea întotdeauna să transforme calea lui Isus în ceva onorabil în ochii lumii. Mereu îmi doresc ca această cale neînsemnată să devină o cale importantă, măreață în ochii lumii. Însă lucrarea lui Isus, care se îndreaptă către locurile de la care lumea se îndepărtează, nu poate fi transformată într-o poveste de succes.

Însă nu este o cale pe care mergem singuri. Calea lui Isus poate fi parcursă doar cu Isus. Doar cu El putem ajunge în acel loc unde nu mai rămâne nimic, decât har. Acel loc din care Isus a strigat „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Acel loc din care Isus a fost înviat.

Dacă vrem să parcurgem calea singuri, devine doar o formă inversată de eroism, la fel de nestatornică precum eroismul însuși. Doar Isus, Fiul lui Dumnezeu, poate merge către acel loc de predare completă și de har. El ne avertizează, „despărțiți de Mine, nu puteți face nimic”. Însă tot El promite: „Cel care rămâne în Mine şi în care rămân Eu aduce mult rod” (Ioan 15:5)

Acum văd atât de clar de ce acțiunea fără rugăciune este lipsită de rod. Doar prin rugăciune putem intra în comuniune cu Isus și găsi puterea de a ne alătura Lui pe cale.

Rugăciunea și acțiunea nu sunt contradictorii și nu se exclud reciproc. Rugăciunea fără acțiune se transformă într-un pietism fără putere, iar acțiunea fără rugăciune degenerează în manipulare. Dacă rugăciunea ne conduce într-o mai mare unitate cu Hristos, Cel plin de compasiune, aceasta va da naștere întotdeauna unor fapte concrete de slujire. Iar slujirea ne conduce la o mai mare solidaritate cu cei nevoiași, cei flămânzi, cei bolnavi, cei oprimați și pe moarte, iar aceasta va duce la mai multă rugăciune. În rugăciune, Îl întâlnim pe Hristos și, în El, toată suferința umană. În slujire, îi întâlnim pe oameni și, în ei, pe Hristos Cel în suferință.

Închinarea devine slujire și slujirea devine închinare, și tot ce facem, spunem, cerem sau oferim devine o cale a vieții în care se manifestă compasiunea lui Dumnezeu.


Meditații pentru perioada Postului Paștelui, din cartea lui Henri Nouwen, „Show Me the Way: Daily Lenten Readings”.

Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: