V-ați gândit vreodată cu recunoștință la faptul că simțiți durerea? Sau vă grăbiți să o estompați, să o înlăturați, pentru a vă continua nestingheriți activitățile?
Astăzi vă aduc în atenție o carte menită să ne schimbe perspectiva asupra durerii. Darul durerii. Un dar pe care nimeni nu și-l dorește de Dr. Paul Brand și Philip Yancey cercetează misterul durerii și-i dezvăluie importanța, aruncând o lumină asupra unui dar pe care niciunul dintre noi nu ni-l dorim, dar fară de care nu putem trăi.
Dr. Paul Brand (1914-2003) a fost un chirurg ortoped de renume mondial, care a îndreptat mâinile strâmbe și a descifrat misterul leprei. Fiu de părinți misionari, Dr. Brand și-a petrecut primii ani în munții din sud-vestul Indiei. În 1923, pe când avea nouă ani, părinții l-au trimis la școală în Londra, Anglia, unde a și absolvit Facultatea de Medicină din cadrul Universității londoneze. Tehnicile sale chirurgicale au devenit standard și sunt acum incluse în manualele de medicină și chirurgie.
Împreună cu soția sa, Margaret, pe care a cunoscut-o la școala medicală, Dr. Paul Brand s-a întors în India în 1946 și a fost medic misionar timp de 18 ani, după care și-a continuat activitatea medicală de cercetare în Statele Unite și cea de misiune în rândul celor suferinzi de lepră din întreaga lume. În 2003 a fost decorat cu Ordinul Imperiul Britanic.
Dr. Paul Brand este autorul unor cărți de prestigiu în lumea medicală și coautor cu Philip Yancey al unor cărți deosebite: Darul durerii, O făptură atât de minunată și Creați după Chipul Său, pe care le-am prezentat și noi în episoade/articole anterioare.
Darul durerii este o autobiografie, cursivă și coerentă, a doctorului Brand, din care aflăm nu doar despre parcursul său profesional, ci și despre familia sa, despre pacienții săi, despre frământările sale și despre cum l-au influențat chiar și spiritual lucrurile cărora a trebuit să le facă față ca medic.
În primele două părți ale cărții, Calea către medicină și O carieră închinată durerii, aflăm despre fascinantul drum care a dus la transformarea Dr. Brand într-un avocat al durerii. Perspectiva mea asupra durerii s-a conturat de-a lungul multor ani, pe măsură ce am lucrat cu oameni care sufereau din cauza durerii și oameni care sufereau din cauza lipsei durerii, povestește Paul Brand. Am ales forma unui memoriu, cu toate parantezele și devierile sale, pentru că așa am învățat despre durere: nu sistematic, ci prin experiență. Durerea nu se dezvăluie în mod abstract – nicio altă senzație nu este mai personală sau mai inoportună. Acum privesc durerea ca pe una dintre caracteristicile cele mai remarcabile ale corpului uman, iar dacă aș putea să aleg un dar pentru pacienții mei bolnavi de lepră, acesta ar fi darul durerii.
Din acest memoriu, aflăm despre copilăria sa în India și exemplul lăsat de părinții săi, mereu gata să ajute, să vindece și să transforme modul de viață al indienilor din munți, despre parcursul întortocheat de la tâmplărie la medicină și mentorii pe care i-a avut și care i-au insuflat o atitudine de smerenie, respect și dedicare față de pacient, pentru a trata nu doar boala, ci și persoana. Ajuns din nou în India și lucrând cu persoanele bolnave de lepră, Dr. Paul Brand a lucrat cu pasiune și perseverență pentru îmbunătățirea vieții acestora. La momentul respectiv, se găsise un tratament prin care infecția era stăvilită, iar persoana nu mai era contagioasă. Însă nimeni nu mai era dispus să îi primească pe foștii leproși în familii sau comunități, iar majoritatea dintre ei erau deja destul de desfigurați și cu membrele contorsionate de boală, incapabili să își câștige traiul. În plus, nu se cunoșteau încă motivele pentru care trupul continua să fie din ce în ce mai afectat chiar și după vindecare, pacienții pierzându-și părți întregi din propriul corp.
Dr. Paul Brand a lucrat cu membrele tinerilor cu faze incipiente, pentru a le îndrepta și a le face din nou funcționale, astfel încât ei să poată munci și să fie independenți. După studii îndelungate, a aflat și cauza celei de-a doua probleme, ceea ce a revoluționat comportamentul și modul de viață al leproșilor. Boala afecta capacitatea persoanei de a simți durerea, astfel încât leproșii pur și simplu nu își dădeau seama când se răneau sau își făceau singuri rău, atingând lucruri prea fierbinți, călcând strâmb sau prin obiecte ascuțite, tăindu-se, și o listă inepuizabilă de alte pericole pe care ei nu le conștientizau. Nu de puține ori, pe parcursul relatărilor despre impactul devastator pe care îl avea lepra asupra pacienților doctorului Brand, veți vedea strigătul neputincios și disperat al unor oameni care își doresc să simtă durerea, însă nu pot. Suferă în mintea lor, pentru că nu pot suferi în trupul lor. Aceasta era cauza pentru care aceste persoane își pierdeau membrele chiar și după vindecare.
Paul Brand nu s-a limitat doar la tratarea acestor oameni, ci a dus o întreagă luptă pentru a-i educa cu privire la fiecare aspect al vieții, pentru a-i pregăti să intre din nou în societate și să ducă o viață normală. Leproșii au învățat să poarte încălțări speciale care să îi ferească de accidente, să fie atenți la orice le-ar putea face rău și să investigheze cauza oricărei răni, pentru a nu pune din nou țesutul afectat în primejdie. După ani de zile, nu doar că aproape că nu mai existau leproși desfigurați sau cu membre amputate, cerșind, ci însăși percepția asupra leprei a fost schimbată, oamenii învățând să o înțeleagă și să-i accepte din nou pe oameni în comunitățile lor, odată vindecați. Dr. Paul Brand și-a continuat activitatea în Statele Unite ale Americii, și prin studiile sale a influențat nu doar statutul și viața leproșilor din diferite părți ale lumii, ci și alte domenii ale medicinei, unele dintre practicile propuse de el fiind folosite și în cazul persoanelor cu diabet, artrită reumatoidă și multe altele.
Durerea nu este dușmanul nostru, ci acel soldat loial care vestește apropierea inamicului, susține el. Cu toate acestea – și aici este paradoxul principal al vieții mele – după ce mi-am petrecut toată viața printre oameni care se distrug pe ei înșiși din cauza faptului că nu pot simți durerea, tot îmi este greu să-mi exprim aprecierea pe care o am pentru durere înaintea oamenilor care nu suferă de această anomalie. Durerea este cu adevărat un dar pe care nimeni nu și-l dorește. Nu mă pot gândi la ceva mai scump pentru aceia care suferă din cauza insensibilității congenitale, leprei, diabetului și altor boli nervoase. Însă oamenii care au acest dar rar îl prețuiesc. De regulă, au resentimente față de el.
Aprecierea pe care o am față de durere este atât de contrară, încât uneori mă simt ca un agent subversiv, în special în țările occidentale de azi. În călătoriile mele, am observat o ironică lege a reversului: pe măsură ce societatea dobândește abilitatea de a limita suferința, își pierde abilitatea de a face față suferinței rămase. Filozofii, teologii și scriitorii din Occidentul cel influent – și nu din lumea a treia – sunt cei care își fac griji obsesive în legătură cu „problema durerii” și arată cu degetul acuzator către Dumnezeu.
Cu siguranță societățile „mai puțin dezvoltate” nu se tem de durerea fizică la fel de mult. Am avut ocazia să văd cum etiopienii stau liniștiți la dentist, fără anestezie, în timp ce dentistul își face lucrarea, povestește Paul Brand. În cele mai multe cazuri, femeile din Africa nasc fără ajutorul medicamentelor și fără să aibă vreun semn de frică sau anxietate. Aceste culturi tradiționale s-ar putea să nu aibă analgezicele moderne, însă convingerile și sprijinul familiei, adânc înrădăcinate în viața de zi cu zi, îi ajută pe oameni să facă față durerii. Indianul obișnuit de la sat cunoaște foarte bine suferința, se așteaptă să sufere și o acceptă ca pe o provocare de neevitat a vieții.
În schimb, vesticii tind să privească suferința ca pe o nedreptate sau ca pe un faliment, ca pe o încălcare a dreptului lor de a fi fericiți, observă Dr. Paul Brand. În viziunea modernă, durerea reprezintă un dușman, un invadator sinistru, care trebuie expulzat. Iar dacă produsul X îndepărtează durerea cu treizeci de secunde mai repede, cu atât mai bine. Această abordare are un cusur crucial, extrem de periculos: odată privită ca dușman, nu ca semnal de avertizare, durerea își pierde puterea de a instrui. Reducerea la tăcere a durerii, fără a se ține seama de mesajul său, este la fel ca deconectarea unei alarme de incendiu declanșate, pentru a evita să primești vești proaste.
Din nou și din nou, Paul Brand ne amintește ca un refren: durerea nu este un dușman care ne invadează, ci un mesager loial al corpului meu, trimis special pentru a mă atenționa cu privire la un pericol anume.
Asta nu înseamnă că nu a fost, și el, frământat de anumite dileme. Printre pacienții săi nu s-au numărat doar leproși, ci și persoane aflate la polul opus, suferind de artrită reumatoidă, pentru care durerea nu încetează. De ce mințile noastre ar impune asupra noastră o stare căreia noi ne împotrivim în mod automat? De ce trebuie durerea să fie atât de neplăcută? De ce trebuie să persiste durerea? Cu siguranță am aprecia durerea mai mult dacă trupurile noastre ar dispune de o funcție de închidere și deschidere, permițându-ne să închidem avertismentul durerii când dorim.
După ani de zile, fiind implicat într-un ambițios proiect de cercetare, Dr. Paul Brand a aflat răspunsul. Echipa de proiect propunea crearea unui sistem artificial de transmitere a durerii care să înlocuiască sistemul defect al oamenilor care sufereau de lepră, analgezie congenitală, neuropatie diabetică sau alte boli nervoase. Guvernul ar fi economisit milioane de dolari cheltuiți pe amputări și recuperare, dacă oamenii aceștia ar putea fi avertizați, de către acest sistem, de pericolul în care se află.
Experimentul a dovedit, însă, că pacienții care percepeau durerea doar în mod abstract, nu puteau fi convinși să aibă încredere în niște receptori artificiali. Sau pur și simplu se plictiseau de semnale și le ignorau. Dacă în acest sistem nu era încorporată o trăsătură care să exercite o constrângere, nu avea să funcționeze niciodată, scrie Dr. Paul Brand.
Iată de ce rugăciunile lui Paul Brand se încheiau de multe ori cu „Slavă Domnului pentru durere!” Iar Dr. Brand nu se oprește doar să îmbunătățească imaginea durerii, ci, în a treia parte a cărții Darul durerii, încearcă să ne ajute să ne împrietenim cu durerea. Doar învățând să stăpânim durerea, o putem împiedica să ne stăpânească ea pe noi.
Noțiunea că ceea ce gândim și simțim în mintea noastră afectează sănătatea noastră s-a strecurat, treptat, în conștiința medicală. Durerea are loc în minte, iar ceea ce calmează mintea îmi va mări capacitatea de a face față durerii. Factori precum anxietatea și depresia pot intensifica durerea deja existentă, însă recunoștința este singurul răspuns care stimulează cel mai mult sănătatea.
Putem să ne împrietenim cu durerea ținându-ne ocupați prin distragere conștientă sau practicând autocontrolul. Avem de învățat nu doar de la hinduși sau budiști, ci și de la ordinele religioase din Evul Mediu, care, în perioade de haos și suferință, au conceput exerciții de meditație, rugăciune și post.
În perioada modernă în care trăim, noi ne-am îndepărtat de practicarea acestor lucruri, astfel că disciplinele spirituale sunt adesea privite ca fiind demodate și greu de îndeplinit, scrie Dr. Paul Brand. Dar am descoperit că disciplinele duhului pot avea un efect extraordinar asupra trupului și în mod deosebit asupra durerii. Rugăciunea mă ajută să fac față durerii, abătându-mi mintea de la fixațiile asupra durerilor trupului. În timp ce mă rog, hrănind astfel viața duhului, nivelul meu de încordare scade, iar conștientizarea durerii tinde să dispară. Nu m-a surprins deloc când, recent, am descoperit de la un cercetător în domeniul medicinei că oamenii care au o credință religioasă puternică, au o incidență mai mică de atac de cord, arteroscleroză, hipertensiune decât cei mai puțin credincioși.
Mi-a plăcut ce scrie Dr. Paul Brand despre suferință și cauzele ei: În calitate de medic și de creștin devotat, am o simplă observație de făcut. Dacă Dumnezeu folosește suferința umană ca pe o formă de pedeapsă, cu siguranță a ales o modalitate obscură de a-și comunica nemulțumirea. Lucrul cel mai de bază al pedepsei este că funcționează dacă persoana știe motivul pentru aceasta. În relatările Bibliei despre pedeapsă, istorisirile nu ne înfățișează personajele stând și întrebându-se oare ce s-o fi întâmplat. Majoritatea dintre ei au înțeles exact de ce erau pedepsiți.
Nu văd nicio paralelă apropiată între suferința cu care ne confruntăm majoritatea dintre noi în ziua de azi și pedeapsa prezentată în Biblie, care vine după avertizări repetate împotriva unui anumit comportament. Biblia ne dă multe alte exemple de suferință care nu au avut nimic de-a face cu pedepsirea, cum este cazul lui Iov. De fapt, Însuși Isus a făcut tot ce a putut pentru a combate concepția fariseilor că orbirea, ologirea și lepra erau semne ale pedepsei lui Dumnezeu.
Când tatăl meu a murit, își amintește Paul Brand, mătușile mele au citat textul din Romani 8:28: „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu.” M-am simțit ușurat mai târziu când am aflat că textul grecesc original se poate traduce mai corect: „În tot ceea ce se întâmplă, Dumnezeu lucrează spre bine cu aceia care-L iubesc.” Am văzut că această promisiune a fost adevărată în toate tragediile și problemele pe care le-am cunoscut în mod personal. Lucrurile se întâmplă, unele dintre ele sunt bune, altele sunt rele, pe multe dintre ele nu le putem controla. În toate aceste lucruri, am simțit bunăvoința constantă, demnă de încredere a lui Dumnezeu, de a lucra cu mine și prin mine pentru a înfăptui ceva bun.
Este greu să cuprinzi în cuvinte frumusețea vieții Dr. Paul Brand și a familiei sale și, ca urmare, caracterul impresionant al acestei cărți. Mă bucur mult că a fost din nou tradusă în limba română și sper că vor fi reeditate și celelalte cărți scrise împreună cu Philip Yancey, pentru că pentru mine aceste cărți rămân de referință în formarea mea și în perspectiva pe care mi-au dat-o în privința durerii, suferinței, a naturii umane și chiar a Bisericii.
Mai multe pasaje din această carte ascultați în episodul integral aici:
PS: Despre celelalte cărți scrise de Dr. Paul Brand și Philip Yancey, O făptură atât de minunată și Creați după Chipul Său
CARTEA E O VIAȚĂ 