Cel ce cere de la Dumnezeu lucruri mai prejos de vrednicia sa va primi fără îndoială cele mai presus de sine. Despre aceasta dau mărturie vameșul care a cerut iertare, dar a primit îndreptarea (Luca 18:14) și tâlharul care a cerut numai pomenirea în Împărăție și a moștenit raiul întreg (Luca 23:24).
Să nu ne întristăm când cerem ceva de la Domnul timp îndelungat și nu suntem auziți, căci Domnul ar fi voit ca toți oamenii să se facă nepătimitori într-o clipă, dar, ca un înainte-știutor, cunoaște că aceasta nu le este de folos. Toți cei ce cer și nu primesc de la Dumnezeu cele cerute fără îndoială că nu le primesc pentru una din aceste pricini: sau pentru că cer înainte de vreme, sau pentru că cer cu nevrednicie și dornici de slavă deșartă, sau pentru că primindu-le se vor făli, sau după dobândirea lucrului cerut vor cădea în nepăsare.

Sfântul Ioan Scărarul

Cuvântul 28 – Despre rugăciune

Rugăciunea, după felul ei, este petrecerea și unirea omului cu Dumnezeu, iar după lucrare, ea este întărire a lumii, împăcare cu Dumnezeu, maica și totodată fiica lacrimilor, ispășire a păcatelor, pod pentru trecerea ispitelor, zid care ne apără de necazuri, veselie viitoare, izvor al virtuților, hrană a sufletului, luminare a minții, secure care taie deznădejdea, arătare a nădejdii, nimicire a întristării, comoară a celor ce se liniștesc, îmblânzire a mâniei, oglindă a creșterii duhovnicești, prevestitoare a răsplătirii viitoare, semn al slavei.
Să ne sculăm și să auzim ce strigă și ce vorbește către noi cu glas mare această împărăteasă a virtuților: Veniți către Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi. Luați jugul Meu peste voi și veți afla odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu este bun (Matei 11:28-30).
Când mergi să stai înaintea Domnului, să-ți fie lumina sufletului tău țesută cu totul din firele sau, mai bine zis, din materialul neținerii de minte a răului. Altminteri nu vei căpăta niciun folos de la rugăciune.

Sfântul Ioan Scărarul