Cărți cu dor de ducă #2 – Un francez pe meleaguri românești


M-am gândit mult timp ce carte aș putea să aleg pentru a deschide lista mea de „cărți cu dor de ducă”, și am decis să încep călătoria chiar de pe meleagurile noastre. Iar un alt motiv pentru care am ales cartea de azi este că ea conține și câteva reflecții asupra călătoriei în general – de altfel, la final vă voi lăsa două citate frumoase despre călătorie. Așadar, este vorba despre o carte recent apărută la editura Polirom, Hoinar prin România. Jurnalul unui călător francez.

Mai întâi, câte ceva despre autor. După un master în producție și scenaristică la Sorbona, Grégory Rateau a predat arte vizuale și a organizat un cineclub în mai multe cinematografe din Paris. Îi place să călătorească pentru filmele sale (Maroc, Algeria, Liban, Nepal etc.). Pasionat de excursii și de aventură, în 2014 a hotărît să se stabilească în România (și după cum veți vedea din cartea lui, este fan înfocat al scriitorului Panait Istrati). În prezent este redactor-șef la lepetitjournal.com la București și colaborator al Radio România

a20687a9-b31c-41ca-a274-f64fd89ad244Hoinar prin România este un volum inedit pentru că surprinde România prin ochii unui străin. Conștient de prejudecățile pe care alții le au față de România, Grégory Rateau a dorit să își facă o idee nouă cu privire la țara noastră așa că a străbătut-o în lung și în lat și, în final, s-a și stabilit aici. Răsfoind cartea, aveți prilejul să meditați, alături de autor, la trecut și urmele lăsate de trecerea timpului, la viață și moarte, la vis și realitate, la nostalgia altor vremuri, să faceți o plimbare prin Bucureștiul aflat la intersecția dintre comunism și modernism, sau să petreceți Paștele la țară, printre oameni care Îi mulțumesc lui Dumnezeu în timp ce își cultivă pământul. Cel puțin Paștele petrecut la sat, în preajma bisericii, cu oameni adunați în jurul ritualului și al bucatelor pregătite cu trudă, mi-a inspirat liniște și m-a transportat într-un univers în care viața se desfășoară după alte ritmuri, nu după ceas. Este o carte scurtă și lejeră, potrivită pentru vară. Poate un minus al acestei cărți este faptul că nu există neapărat o legătură între capitole, și unele dintre ele se referă de fapt la călătorii de-ale autorului prin alte țări, deși titlul se referă la România – dar cine știe, poate pentru unii cititori, lectura va fi îmbogățită de aceste ilustrații de pe alte meleaguri. Ce transmite Grégory Rateau cel mai bine este uimirea în fața farmecului și a miracolului vieții, dar și al României, cu tot cu ungherele lor mai mai prăfuite sau de-a dreptul neplăcute.

Iar acum, citatele promise:

Se spune deseori că prin călătorie am căuta o deschidere, am merge spre celălalt ca să învățăm și să comparăm culturile, dar de fapt cred că încercăm mai ales să nu ne prăbușim tocmai în acea singurătate care neliniștește, provoacă melancolie. Poate trebuie să treci prin asta pentru a merge spre tine însuți? Exilul permite cu siguranță renunțarea la eul social și reluarea treptată a relației cu eul individual, încetinind totodată cursa timpului. Nu mai ești sclavul obiceiurilor, reperele de care era liniștitor să fii legat nu mai există, totul trebuie reinventat. Este adevărat că nu mai aștepți de la ceilalți să se folosească de amintirile lor ca să retrăiești ceea ce erai, ești obligat pur și simplu să fii tu însuți sau, dacă ai curaj, să te reinventezi. 

Călătorim deseori din dorința ușor perfidă de a evada; lăsăm prietenii, familia în urmă, dar în realitate sperăm mai cu seamă să-l lăsăm departe în urma noastră pe cel care eram. Însă foarte repede romantismul nostru desuet intră în conflict cu realitatea. Există atâtea lucruri interesante de descoperit în jurul nostru, oameni, peisaje, cultură, schimburi de idei, încât ne rușinăm foarte repede de egotismul nostru inițial. Și atunci avem două opțiuni: prima, să perseverăm în această căutare introspectivă și să lăsăm deoparte totul, chiar și sinele nostru; iar a doua, să deschidem repede ochii în fața tuturor frumuseților care ni se înfățișează. Ele nu-l suprimă în niciun fe pe cel care eram, dar sunt convins că vom ajunge să fim cu mult mai bogați din punct de vedere spiritual. Nimic nu-i mai trist decât să străbați teritorii noi cu inima uscată, cu capul în pământ (…).


Cărți cu dor de ducă este o serie de recomandări pentru vacanță, care vă invită la călătorie – cu gândul sau la pas, în munți, deșerturi, păduri sau țări îndepărtate, în timp – în amintire sau în istorie – și chiar în spațiul cosmic.

Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s