Cuvântul 24
Despre bândețea, simplitatea și nerăutatea care nu sunt din fire, ci se câștigă prin stăruință și osteneli
Învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima (Matei 11:29)
Blândețea este așezarea neschimbată a minții, care și întru cinstiri și întru necinstiri, rămâne aceeași. Blândețea înseamnă a te ruga fără tulburare și sincer pentru aproapele, chiar și când îți aduce ocări. Blândețea este o stâncă înălțată peste marea iuțimii, de care se sfărâmă toate valurile ce se izbesc de ea, iar ea rămâne neclintită. Blândețea este întărirea răbdării, ușa dragostei, îndrăzneală la rugăciune, lăcaș al Duhului Sfânt. Blândețea este ajutătoarea ascultării, îndrumătoarea frăției, curmătoarea mâniei, urmarea lui Hristos. Sufletele celor blânzi se vor umple de cunoaștere, dar mintea mînioasă este lăcaș al întunericului și al neștiinței.
Iată însă omul spre care voi privi: spre cel umil şi smerit în duh, spre cel ce se cutremură la Cuvântul Meu. Isaia 66:2
Domnul este bun şi drept, de aceea arată El păcătoşilor calea. El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa. Psalmul 25:10
Sfântul Ioan Scărarul