Vă propun să descoperim astăzi o carte care să ne ajute în studiul și înțelegerea Evangheliei.
Mai exact, este vorba de o carte care se focalizează asupra poruncilor lui Isus, pe care le regăsim în cele patru Evanghelii. Isus cel din Biblie merită să trăiești și chiar să mori pentru El. Dar cât de bine îi cunoaștem mesajul și poruncile? John Piper ne ajută să studiem fiecare poruncă în parte în cartea sa ce poartă titlul „Ce pretinde Isus de la lume”. Scopul acestei cărți este supunerea față de Isus astfel încât Dumnezeu să fie slăvit.
Câteva cuvinte despre titlul Ce pretinde Isus de la lume. Sunt conștient că termenul
pretinde este iritant pentru multe urechi moderne, scrie John Piper. Pare să fie aspru, sever, strict, sobru, dur. Motivul pentru care aleg acest cuvânt este acela de a întâmpina o parte din cauzele care ne determină să socotim ofensator faptul de a-L înfățișa pe Isus ca pe unul care pretinde. Convingerea mea este că dacă înțelegem corect ceea ce cere Isus de la noi și dacă suntem gata să ne găsim bucuria supremă în El, cerințele Lui nu ni se vor mai părea severe, ci dulci. Scopul meu nu este să trec peste implicațiile dure ale cuvântului „cerințe”, nici să înmoi afirmațiile „tari” ale lui Isus, continuă Piper; scopul este să fim transformați în inimile noastre și în înțelegerea noastră în așa fel încât Isus cel dur să ne fie la fel de dulce la Isus cel tandru.Rugăciunea mea e ca această carte să slujească acestei misiuni globale, aceea de a face „ucenici din toate neamurile, învățându-i să păzească tot ce v-am poruncit”. Mă rog să fiu un ecou fidel al lui Isus, care a spus: „Cel ce M-a trimis este adevărat; și Eu, ce am auzit de la El, aceea spun lumii”, încheie autorul.
Prima poruncă pe care a adresat-o Isus în lucrarea Sa publică a fost: „Pocăiți-vă!”. A rostit această poruncă pentru toți ce ce vor asculta, fără deosebire. A fost o chemare la o transformare lăuntrică radicală în relația cu Dumnezeu și cu oamenii.
Poruncile lui Isus sunt pentru întreaga viață. El nu pretinde o singură decizie de a ne pocăi, de a veni, de a crede, de a iubi sau de a asculta. Toate acestea sunt procese continue. Transformarea prin pocăință este un proces continuu. Venirea la Isus în repetate rânduri este un proces continuu. A crede în El ceas de ceas este un proces continuu. Ascultarea cuvântului Său, în calitatea sa de sursă zilnică de viață spirituală este un proces continuu. Isus pretinde implicarea minților și inimilor noastre în fiecare zi a vieții noastre.
Isus poruncește „Rămâneți în Mine, și Eu voi rămâne în voi. După cum mlădița nu poate aduce roadă de la sine dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți aduce roadă, dacă nu rămâneți în Mine.”, „Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți într-adevăr ucenicii Mei” și „Rămâneți în dragostea Mea”.
O altă cerință sună astfel: ”Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze. Pentru că oricine va vrea să-și scape viața, o va pierde; dar oricine își va pierde viața pentru Mine, o va câștiga”
Isus n-a murit ca să ne facă această viață ușoară sau prosperă. El a murit ca să îndepărteze orice obstacol din fața bucuriei noastre de a-I da multă valoare. Și El ne cheamă să-L urmăm în suferințele Lui, deoarece această viață de suferință cu bucurie pentru Isus arată că El este mai valoros decât toate răsplătirile pământești pentru care trăiește lumea. Dacă-L urmezi pe Isus doar pentru că El îți face viața mai ușoară acum, pentru cei din lume acest fapt va fi ca și cum ai iubi tocmai lucrurile pe care și ei le iubesc, doar că, în cazul tău, Isus este cel care ți le pune la dispoziție. Dar, dacă suferi împreună cu Isus pe calea iubirii, din cauză că El îți este comoara supremă, atunci lumea va vedea că inima îți este legată de un tezaur deosebit de al lor. Iată de ce ne pretinde Isus să ne lepădăm de noi înșine, să ne luăm crucea și să-L urmăm.
Pentru a-L iubi pe Dumnezeu, este nevoie să-L cunoaștem. Dumnezeu nu ar fi onorat de o iubire nefondată. De altfel, așa ceva nu există. Dacă nu știm nimic despre Dumnezeu, nu există nimic în mințile noastre care să ne trezească dragostea. Dacă dragostea nu vine din cunoaștere lui Dumnezeu, nu există niciun motiv să numim acel lucru dragoste de Dumnezeu. Poate exista o anume atracție vagă în inimile noastre sau vreun sentiment de recunoștință vag direcționat în sufletele noastre, dar, dacă acestea nu se nasc din cunoașterea lui Dumnezeu, nu reprezintă dragoste pntru Dumnezeu.
Întreaga viață este o slujire adusă lui Dumnezeu. Adică, întreaga viață este modelată de pasiunea noastră de a trăi la maximum valoarea supremă a lui Dumnezeu în Isus. Toată lumea are un obiect al închinării. De la cei mai religioși la cei mai seculari, toți oamenii prețuiesc ceva suficient de mult încât să-și zidească viețile în jurul lucrului respectiv, chiar dacă inconștient. Isus pretinde ca fiecare om din lume să-și construiască viața în jurul valorii infinite a lui Dumnezeu în Isus. Gândiți-vă la ce anume vă închinați. Apoi, cereți-I lui Isus să vă deschidă ochii în față adevărului valorii supreme a lui Dumnezeu și să vă trezească duhul să-L prețuiți pe El deasupra tuturor.
În Matei 18:3, Isus spune: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veți întoarce la Dumnezeu și nu vă veți face ca niște copilași, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor. De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaș, va fi cel mai mare în Împărăția cerurilor.” Cheia umilinței nu rezidă exclusiv în sentimentul lipsei oricărui merit, ci în simțământul prezenței harului gratuit.
Isus poruncește: „Intrați pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare și mulți sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei ce o află”. Porunca lui Isus de a veghea – „nevoiți-vă să intrați pe poarta cea strâmtă” – se datorează multelor pericole care ne amenință sufletele. Una din cele mai frecvente porunci ieșite de pe buzele lui Isus este „Ai grijă!” „Veghează!”, „Fii atent!”. În câteva capitole, John Piper evidențiază nevoia de a lupta împotriva pericolelor reprezentate de suferință și de plăcere: înșelăciunea banilor, lauda din partea oamenilor, momeala delăsării fizice. Apoi vorbește despre pericolele reprezentate de profeții falși și nostalgia după zilele când costul uceniciei nu era așa mare.
O altă poruncă sună astfel: „Neprihănirea voastră trebuie să o întreacă pe cea a fariseilor”. Eșecul fariseilor a constat în faptul că ei și-au concentrat eforturile morale pe curățirea „exteriorului paharului” și au neglijat puritatea inimii. La fel ca în fiecare capitol, John Piper ne îndreaptă atenția spre temeiul siguranței noastre în iertarea, acceptarea, dragostea și viața lui Dumnezeu. Schimbarea inimii care creează o nouă prețuire a lui Isus este un dar al lui Dumnezeu pe care îl experimentăm atunci când ochii inimilor noastre sunt deschiși să-L vedem pe Isus mai vrednic de a fi dorit decât orice altă realitate. Isus se referă la această schimbare a inimii ca fiind naștere din nou sau pocăință. Această schimbare lăuntrică este un dar. Dumnezeu o pretinde și Dumnezeu o dă. Isus spune „Trebuie să vă nașteți din nou”, dar spune totodată „Vântul suflă încotro vrea și-i auzi vuietul; dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul.” Isus dă porunca. Duhul, care este liber și ale cărui acțiuni nu pot fi cunoscute, dăruiește darul. Responsabilitatea noastră este să Îl vedem pe Isus care e acolo și să ne încredem în El pentru tot ceea ce este El.
Cartea „Ce pretinde Isus de la lume” continuă cu alte teme, precum dărnicia și raportarea noastră la bunurile materiale, jurăminte și încălcarea promisiunilor, cina, botezul și misiunea.
Cele cincizeci de capitole ale cărții lui John Piper ne ajută să medităm cu atenție sau poate chiar să decoperim pentru prima dată poruncile pline de autoritate ale lui Hristos.
Vă recomandăm această carte, pentru că puține îndeletniciri sunt mai vrednice de investirea timpului nostru decât descoperirea efectelor transformatoare ale poruncilor și evangheliei lui Hristos.
Puteți asculta și episodul CARTEA E O VIAȚĂ dedicat acestei cărți, aici:
CARTEA E O VIAȚĂ 