Lipsa de pietate, scrie Elisabeth Elliot, înseamnă să tratezi ca neînsemnat ceva care este încărcat cu semnificație; să tratezi drept comun ceva ce este sfânt, să consideri trivial ceva ce este cu adevărat un proiect divin. Lipsa de pietate este eșecul de a vedea misterul lăuntric.
Ann Voskamp, Cel mai mare Dar
A existat o vreme când Biserica era foarte puternică – pe vremea când primii creștini se bucurau să fie considerați demni de a suferi pentru ceea ce credeau. În acele vremuri Biserica nu era pur și simplu un termometru care înregistra ideile și principiile opiniei publice; era un termostat care transforma moravurile societății…
Nu devenim „sfinți” prin activitățile sau comportamentul nostru. Devenim sfinți prin faptul că Îi aparținem lui Isus. Și din această „apartenență” producem o viață „ciudată” sau „diferită”… în care ne „îmbrăcăm cu milă, bunătate, smerenie, blândețe și răbdare” (Coloseni 3:12).
Dr. Martin Luther King Jr. citat de Ryan Snow în Make It An Odd Year
Putem progresa mai mult din punct de vedere spiritual într-o singură clipă de liniște, rămași fără grai în copleșitoarea Prezență a lui Dumnezeu, decât în ani de zile de studiu și-atât. Atâta timp cât puterile minții noastre se află la cârmă, vălul naturii se află în permanență între noi și fața lui Dumnezeu. Doar atunci când mult-lăudata noastră înțelepciune este înfruntată și înfrântă printr-o întâlnire cu Omnisciența, lăsându-ne fără suflare, doar atunci ni se permite să cunoaștem cu adevărat. Când stăm întinși cu fața la pământ, lipsiți de cuvinte, sufletul primește o cunoaștere divină, ca o străfulgerare de lumină pe un film sensibil. Expunerea poate fi foarte scurtă, însă rezultatele sunt permanente.
A.W. Tozer, Lumea: teren de joacă sau câmp de luptă
Avem un Dumnezeu care luptă pentru noi. Câteodată vreau ca lupta Lui să însemne eliminarea tuturor durerilor și a suferințelor. Vreau ca El să lovească cu sabia Lui orice nedreptate, orice boală, orice rău. Câteodată, asta este ceea ce face.
Dar, altădată, Dumnezeul nostru luptă pentru noi în moduri pe care nu ni le-am imaginat. El nu elimină lupta, ci ne însoțește prin ea. În oricare caz, Dumnezeul nostru nu ne lasă niciodată singuri pe câmpul de luptă. El luptă pentru copiii Săi. Până la capăt. Și întotdeauna câștigă.
Michele Cushatt, the secret to fighting the battles you’ve got ahead of you
Ar fi, într-adevăr, o tragedie să ajungem în momentul în care să nu mai avem nimic altceva decât pe Dumnezeu și să descoperim că nu ne-am încrezut deloc în El pe parcursul călătoriei noastre pe pământ. Ar fi mai bine să-I cerem lui Dumnezeu să îndepărteze acum orice încredere falsă, să ne dezlipească inimile de toate ascunzătorile secrete și să aducă la loc deschis, unde putem descoperi singuri dacă ne încredem cu adevărat în El sau nu. Aceasta e o rezolvare dură a problemelor noastre, dar e una sigură. Tratamentele mai blânde pot fi prea slabe ca să-și facă efectul , iar timpul ni se duce rapid.
A.W. Tozer, Lumea: teren de joacă sau câmp de luptă
CARTEA E O VIAȚĂ 