Citate

Un strop de viață #708


Nu orice experiență dureroasă este rezultatul tăierii. Ți se frânge inima pentru că copilul tău adolescent experimentează cu droguri și sex? Dumnezeu nu l-a făcut pe fiul tău să facă astfel de lucruri ca să te curețe pe tine de crengi. Te confrunți brusc cu diabet sau cancer? Dumnezeu nu îți constrânge intenționat viața doar ca să vadă cum ai reacționa. Cu toate acestea, fiecare încercare de care ai parte este o ocazie să-I permiți să lucreze în viața ta ca să aducă abundență. Dacă Îl inviți să intervină în circumstanțele tale, El își va ține promisiunea și va face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre binele tău (Romani 8:28).

Bruce Wilkerson, citat de Sharon Jaynes în Cele 5 visuri ale oricărei femei… și modul în care Dumnezeu vrea să le împlinească

Un strop de viață #707


Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?”

 Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.

Luca 24: 25-27

Pentru Luca e limpede că evenimentele care-L implică pe Isus sunt evenimentele în care întreaga istorie anterioară a lui Israel e rezumată și condusă spre ținta ei fixată de Dumnezeu. Dar acesta nu e un lucru pe care cititorii ocazionali îl pot vedea dintr-o clipită. Nu e un lucru pe care să-l recunoască pe loc Caiafa sau fariseii atunci când adepții lui Isus au început să vestească faptul că acesta înviase din morți. Poporul trebuia „să cerceteze zi de zi Scripturile dacă acestea ar fi așa” (Faptele Apostolilor 17:11). Ceea ce autorii evangheliilor sunt dornici să transmită – și anume că viața, moartea și învierea lui Israel, chiar dacă nimeni nu se aștepta la așa ceva și multora nu le-a plăcut felul în care aceasta se prezentase – e un lucru care, asemenea lui Isus cel înviat, poate fi văzut doar de ochiul credinței. Povestea are un sens ca întreg, sau n-are nici unul.

N. T. Wright, Cum a devenit Dumnezeu Împărat. Povestea uitată a Evangheliilor

Un strop de viață #706


Dumnezeu nu vede cum vedem noi. Tendința noastră e să privim lucrurile pe care le putem realiza prin forțe proprii, dar El se uită la ce putem realiza prin forțele Lui. Gândește-te puțin la asta: Iacov a fost înșelător, Iosif, un răsfățat, Moise, un bâlbâit, Sarai, o femeie stearpă, David, un cioban, Rahav, o curvă, Petru, un pescar, Pavel, un ucigaș, Maria Magdalena, o posedată transformată, femeia samariteană, divorțată de cinci ori, Timotei era timid și Priscila făcea corturi. Chiar dacă s-ar putea ca oamenii aceștia să nu fi fost aleși de lume pentru a conduce o națiune sau o mișcare măreață, au fost doar câțiva dintre bărbații și femeile pe care Dumnezeu i-a ales ca să Își îndeplinească scopurile în perioada în care au trăit ei, prin puterea Lui.

Sharon Jaynes, Cele 5 visuri ale oricărei femei… și modul în care Dumnezeu vrea să le împlinească

 

Un strop de viață #705


N-ar trebui să fim surprinși – deși mulți în biserici ar fi foarte surprinși să audă asta – că primii creștini își înțelegeau vocația de urmași ai lui Isus ca incluzând drept element central esențial propria lor suferință, neînțelegere de către alții și chiar moartea de mâna acestora. Și nu e vorba doar de faptul că, în calitatea lor de adepți ai unui Mesia neînțeles, ei înșiși se vor fi așteptat în chip firesc la răstălmăciri și persecuții, deși și acest lucru face parte din asta. E vorba mai degrabă că, asemenea propriei suferințe a lui Isus, suferința adepților lui Isus nu e doar acompaniamentul inevitabil al împlinirii scopului divin, ci face parte ea însăși din mijlocul prin care urmează să fie realizat acel scop.

N. T. Wright, Cum a devenit Dumnezeu Împărat. Povestea uitată a Evangheliilor

Un strop de viață #704


Nicio femeie sau bărbat nu ne poate îndeplini toate nevoile emoționale. Dacă ne așteptăm ca o prietenă anume să ne satisfacă toate nevoile, sau chiar și numai câteva dintre ele, suntem sortite dezamăgirii. Există în noi un gol pe care doar Isus îl poate umple.

Am descoperit că atunci când mă simt golită și încerc să mă agăț cu disperare de prietenele mele ca să umple golul, sfârșesc prin a fi și mai golită ca înainte. În momentele acelea în care nu mă simt așa de bine, prietenia pare să treacă pe lângă mine. Cu cât mă agăț mai tare de ele, cu atât prieteniile adevărate devin mai ambigue. Totuși, dacă mă duc la Isus și petrec timp în prezența Lui, El mă umple! Goliciunea se transformă în reumplere, înfrângerea în energizare, distrugerea în restaurare și slăbiciunea în reîntinerire. În loc să fiu o persoană care doar ia și suge însăși viața din relațiile ei, devin o persoană care dăruiește, care toarnă în viețile altora. Atunci am sentimentul că prieteniile mele sunt abundente.

Sharon Jaynes, Cele 5 visuri ale oricărei femei… și modul în care Dumnezeu vrea să le împlinească