Citate

Un strop de viață #713


Când a luat Isus oţetul, a zis: „S-a isprăvit!” Apoi şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.

Ioan 19: 30

Culminația Evangheliei și culminația întregii povestiri a lui Israel e paradoxala „întronizare” a lui Isus pe cruce, momentul final al împlinirii marii povestiri scripturistice. Ultimul cuvânt al lui Isus, „tetelestai”, „S-a sfârșit!”, spune limpede asta. S-a încheiat povestea – povestea creației, povestea legământului lui Dumnezeu cu Israel.Poate începe acum o nouă creație, așa cum se întâmplă îndată după învierea lui Isus. Acum poate fi lansat noul legământ, când ucenicii sunt trimiși în lume înzestrați cu Duhul lui Isus. Acesta e modul în care povestea lui Israel ajunge la ținta ei și poate aduce acum roade în întreaga lume.

N.T. Wright, Cum a devenit Dumnezeu Împărat. Povestea uitată a Evangheliilor

Un strop de viață #712


Visurile năruite deschid uși spre visuri mai bune, visuri pe care nu le prețuim așa cum trebuie până când visurile pe care le prețuim în mod nepotrivit sunt distruse. Visurile năruite distrug așteptările false, cum ar fi o viață de creștin „victorioasă” fără lupte sau eșecuri reale. Ne ajută să descoperim adevărata speranță. Avem nevoie de ajutorul visurilor năruite ca să ne dăm seama după ce să tânjim, ca să ne creeze dorința după visuri mai bune, și dacă trăim pentru visuri mai bune, acest lucru va da naștere unui sentiment nou, necunoscut, de care ne vom da seama într-un final că este bucurie.

Larry Crabb, citat de Sharon Jaynes în Cele 5 visuri ale oricărei femei… și modul în care Dumnezeu vrea să le împlinească

Un strop de viață #711


Nu voi mai vorbi mult cu voi, căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine, dar vine pentru ca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl şi că fac aşa cum Mi-a poruncit Tatăl. Sculaţi-vă, haidem să plecăm de aici!

Ioan 14:30

Adepții lui Isus trebuie să înțeleagă cumplitele evenimente ale următoarelor douăzeci și patru de ore drept culminația unei bătălii cu un inamic real care lucrează prin trădarea lui Iuda și prin aspra putere a Romei. Și mai trebuie să înțeleagă implicarea lui Isus în această bătălie, mergând inclusiv până la aparenta ei pierdere, ca desfășurându-se sub comanda neimaginată până atunci a Celui la care Isus se referă drept „Tată” al Său.

Îmbrățișarea de către Isus a îngrozitoarei vocații de a muri pe cruce e văzută drept răsturnarea puterilor lumii, a modului puterii lumii.

N.T. Wright, Cum a devenit Dumnezeu Împărat. Povestea uitată a Evangheliilor

Un strop de viață #710


Te agăți cumva de un sentiment de dezamăgire, de un vis neîmplinit sau năruit? Ascultă cuvintele acestei poezii de Faith Mitchner:

Cum fiul meu aduce distruse jucării

Și plânge lângă ele cu lacrimi de copil,

Visele frânte mi le-am luat

Și Domnului le-am dat.

Însă în loc să-L las frumos

Să dreagă liniștit,

Stăteam și încercam s-ajut

În felu-mi năpustit.

Atunci le-am luat din nou și-am plâns.

„De ce nu mă ajuți?”

„Ce pot să fac, copilul Meu,

Dacă tu nu renunți?”

Sharon Jaynes, Cele 5 visuri ale oricărei femei… și modul în care Dumnezeu vrea să le împlinească

Un strop de viață #709


Atunci când a murit pe cruce, Isus câștiga victoria asupra „stăpânitorilor și autorităților” care-și croiseră această lume în felul lor violent și distrugător.

Instaurarea Împărăției lui Dumnezeu înseamnă detronarea împărățiilor lumii, nu pentru a le înlocui cu alta rămasă în chip fundamental de același fel (croindu-și o cale printr-o forță a armelor superioară), ci pentru a o înlocui cu una a cărei putere e cea a slujirii și a cărei tărie e tăria iubirii.

N.T. Wright, Cum a devenit Dumnezeu Împărat. Povestea uitată a Evangheliilor