Citate

Un strop de viaţă #237


[Richard Wurmbrand în dialog cu preotul Suroianu în închisoare]

– Aţi avut atât de multe nenorociri. Cum de vă mai puteţi bucura?

– Păi, e mare păcat să nu te bucuri, a zis Suroianu. Găseşti întotdeauna motive pentru a te bucura. Există un Dumnezeu în cer şi în inimă. Azi-dimineaţă am avut o bucată de pâine. A fost aşa de bună! Uită-te acum, soarele străluceşte şi aici mă iubesc atât de mulţi oameni. Fiecare zi în care nu te bucuri e o zi pierdută, fiule. N-o să te mai întâlneşti niciodată cu ziua aceea.

Richard Wurmbrand, Cu Dumnezeu în subterană

Un strop de viață #236


Un Dumnezeu neconstrâns de regulile noastre de timp are capacitatea de a investi în fiecare fiinţă de pe pământ. Dumnezeu are, literalmente, tot timpul din lume pentru fiecare dintre noi. Distanţa dintre Dumnezeu şi omenire – o distanţă pe care nimeni nu e în stare să o înţeleagă – este, culmea ironiei, tocmai ceea ce face posibilă intimitatea.

Philip Yancey, Rugăciunea – Are ea puterea de a schimba ceva?

Un strop de viaţă #235


[Dumnezeu] Îţi oferă cel mai mult har în momentul în care eşti cel mai slab;

Părtăşia Lui cea mai dulce este pentru călătoria în care te simţi cel mai singur;

Darul cel mai bogat este pentru ceasul în care eşti în cea mai mare nevoie;

Îmbrăţişarea Lui cea mai strânsă este pentru durerea ta cea mai mare;

Lumina Lui cea mai strălucitoare este pentru cea mai întunecată zi a ta.

Roy Lessin, Meet Me in the Meadow

Un strop de viață #234


În rugăciune, mă apropii de Atotputernicul, de Acela care mă face să mă simt mic, mic de tot. Ce altceva aş putea face decât să tac în prezenţa unuia ca El? Mai mult, cum aş putea crede că vorbele mele, oricare-ar fi ele, contează câtuşi de puţin pentru Dumnezeu? Dacă mă dau un pas înapoi şi privesc la imaginea de ansamblu, mă întreb chiar de ce un astfel de Dumnezeu măreţ, de neînţeles, şi-ar bate capul cu un experiment atât de neînsemnat cum e planeta Pământ.

Philip Yancey, Rugăciunea – Are ea puterea de a schimba ceva?

Un strop de viaţă #233


S-ar putea să fie dificil pentru creştinul obişnuit să înţeleagă ideea cum că treburile lui zilnice pot fi săvârşite ca pe nişte acte de închinare acceptabile de Dumnezeu prin Isus Hristos… Trebuie să oferim toate faptele noastre lui Dumnezeu şi să credem că El le acceptă. Şi apoi să ne ţinem tari pe această poziţie şi să insistăm ca fiecare faptă din fiecare clipă a fiecărei zile şi nopţi să facă parte din această tranzacţie… Haideţi să practicăm arta de a transforma fiecare muncă într-o lucrare preoţească. Să credem că Dumnezeu se află în toate treburile noastre mărunte şi să învăţăm să-L găsim acolo… Fiecare om să trăiască în chemarea la care a fost chemat şi munca lui o să fie la fel de sfântă ca lucrarea de misiune. Nu ce face un om determină caracterul sfânt al muncii sale, ci motivul pentru care o face. Motivul este totul. Fie ca omul să-L sfinţească pe Domnul Dumnezeu în inima lui şi apoi el nu mai poate face nimic obişnuit.

A.W. Tozer, The Pursuit of God, citat de Jane Rubietta în Finding Life