Un strop de viață #916


De la creație și până la cruce, de la întrupare și până la înviere și înălțare, nu e nevoie să inventăm ceva nou. Închinarea este doar o contemplare a ceea ce Dumnezeu ne-a descoperit despre Sine și despre implicarea Lui în viața noastră. Nu suntem niciodată nevoiți să inventăm vreo întâmplare nouă, trebuie doar să spunem din nou vechea și prețioasa poveste despre felul în care Dumnezeu Se implică în viața noastră. Ne amintim și reacționăm. Povestim detaliat și răspundem. Acesta este ritmul închinării: inspirăm minunile lui Dumnezeu și expirăm apoi adorare și laudă.

Matt Redman, Zece mii de motive

Un strop de viață #915


Și-n ziua când tăria-mi piere

Sfârșitul văd, ceasul mi-a sosit,

Duhul meu nu va-nceta să-Ți cânte

Îți poți imagina cum e să fii atât de conștient de bunătatea și gloria lui Dumnezeu în acel moment încât să nu poți face altceva decât să-L preamărești cu ultima suflare? Închipuie-ți că ultimele ecouri ale cântecului tău de aici vor fi de fapt primele note ale cântecului tău de acolo – o melodie infinită închinată Dumnezeului și Regelui nostru. Iar apoi imaginează-ți că atunci când vom parcurge primele zece mii de motive pentru care El este vrednic de lauda noastră, ne vom afla abia la început.

Chiar zeci de mii de ani

Și apoi în veci

Matt Redmann, Zece mii de motive


Am observat în psalmi cum de multe ori închinătorii sar într-o clipă de la implorări disperate la închinare profundă. Chiar și atunci când sunt întristați de circumstanțele în care se găsesc, conștientizează sfințenia numelui lui Dumnezeu și puterea brațului Său. Chiar și așa, de ce ai striga după ajutorul Lui dacă nu crezi că are puterea să te ajute? Oricât de încolțiți sau nefericiți au fost psalmiștii în anumite momente, cântecele lor au fost în esență strigăte prin care recunoșteau că numai Dumnezeu are inima și puterea de a interveni în favoarea lor. Sinceri, într-adevăr. Dar întotdeauna plini de reverență.

Matt Redman, Zece mii de motive”