Un strop de viaţă #107


Dacă noi ne plângem de timp şi ne bucurăm atât de mult de momentele aparent atemporale, ce sugerează asta? Sugerează că nu am fost dintotdeauna şi nu vom rămâne pentru totdeauna făpturi pur temporale. Sugerează că am fost creaţi pentru eternitate. Nu numai că suntem hărţuiţi de timp, dar părem incapabili, în ciuda miilor de generaţii scurse, să ne obişnuim cu el. Suntem mereu uimiţi de el – ce repede zboară, ce încet trece, cât de mult a trecut. Unde a zburat timpul, strigăm noi. Nu suntem adaptaţi la el, nu suntem acasă în el. Dacă e aşa, aceasta poate părea o dovadă sau cel puţin o sugestie puternică a faptului că eternitatea există şi că ea este casa noastră.

Sheldon Vanauken, Îndurare aspră

„Când se încheie jocul, totul se întoarce în cutie“ de John Ortberg


Vă invit astăzi să descoperiţi o carte care ne învăţă cum să ne jucăm.

Cineva spunea cu mult timp în urmă că viaţa este un joc, şi aceasta este principala imagine care se află la baza acestei cărţi. Prin faptul că o folosesc, eu nu spun că nu trebuie să ne luăm viaţa în serios. […] viaţa, asemenea unui joc, se îndreaptă către un ţel. Ea are un obiectiv; nu este doar un şir de activităţi aleatorii. Mai mult decât atât, viaţa are reguli ce trebuie urmate şi fiecare dintre noi îşi va dezvolta o strategie de joc. Jocul nu va continua la nesfârşit.

Cartea se cheamă Când se încheie jocul, totul se întoarce în cutie şi este scrisă de John Ortberg.

Cred că v-am făcut curioşi, nu-i aşa? Continuă lectura „„Când se încheie jocul, totul se întoarce în cutie“ de John Ortberg”

Un strop de viaţă #75


Oamenii trăiesc în timp, dar Duşmanul nostru i-a destinat veşniciei, prin urmare, eu cred că El vrea ca ei să se ocupe în special de două lucruri, de veşnicie şi de acel punct din timp pe care ei îl numesc Prezent, pentru că Prezentul este punctul în care timpul atinge eternitatea. În momentul prezent şi numai în el oamenii au o experienţă analogă experienţei pe care o are Duşmanul nostru despre realitate ca un tot: doar în el sunt oferite libertatea şi realitatea. Prin urmare, El ar vrea ca ei să fie continuu preocupaţi fie de veşnicie (ceea ce înseamnă că sunt preocupaţi de El), fie de Prezent – fie meditând la eterna lor unire sau separare de El, fie ascultând în alt fel vocile prezente ale conştiinţei, purtându-şi crucea prezentă, primind harul prezent, aducând mulţumiri pentru plăcerile prezente.

Sarcina noastră este Continuă lectura „Un strop de viaţă #75”