Etichetă: rugaciune

Un strop de viaţă #480


Psalmul 15:1-5

Prin har, astăzi voi posti de la lene şi de la lucrurile care mănâncă timpul. Astăzi îmi voi face timp pentru un lucru veşnic, pentru că Tu mi-ai dat darul timpului. Ne pocăim de ocaziile pierdute… de picioarele care se târşâie, pentru că ne bălăcim în distrageri, pentru că ne jucăm cu amânarea, pentru că nu suntem persoane care acţionează, pentru că tândălim cu lucruri mici şi banale, când există o bătălie cosmică pe care trebuie să o luptăm şi o cursă eternă de alergat şi un ospăţ pe care trebuie să-l găsească cei ce flămânzesc.

Ann Voskamp, A Lent to Repent and Refresh 19

Un strop de viaţă #478


Psalmul 119:33-40

Prin har, astăzi voi posti de la idolii Aprobării, Afirmării şi Aplauzelor. Astăzi voi trăi doar pentru o audienţă formată dintr-Unul singur. Ne pocăim de inima noastră care face idoli în loc să facă din Tine singurul Rege al inimilor noastre, ne pocăim de faptul că-Ţi furăm gloria, bombardându-Ţi cu imagini faima Ta prin adăugarea sinelor noastre preocupate de selfie-uri, gândindu-ne aproape fără încetare la noi în loc să ne concentrăm necontenit la Tine şi să ne gândim la noi mai puţin.

Ann Voskamp, A Lent to Repent and Refresh 18

Un strop de viaţă #476


Matei 6:5-13

Prin har, astăzi voi posti de la a vrea să fiu văzut şi observat. Astăzi voi face lucruri în secret, să fiu văzut doar de Tine. Ne pocăim de faptul că vrem să lucrăm ca să fim văzuţi de alţii, în loc să tânjim ca lucrarea pentru Împărăţie să fie văzută doar de Tine, pentru faptul că vrem să fim cei mai mari, în loc să vrem să fim cei mai mari slujitori dintre toţi, pentru faptul că vrem să fim primii în toate, în loc să ne întoarcem la dragostea dintâi.

Ann Voskmap, A Lent to Repent and Refresh 17

Un strop de viaţă #474


Matei 10:38-42

Prin har, astăzi voi posti de la ipocrizie şi de la faptul că sunt un înşelător. Astăzi, nu-mi voi pune o mască, ci îmi voi ridica crucea. Ne pocăim de faptul că noi, ca Biserică, ne plimbăm cu pahare de cafea hipster, în trend pe dinafară, dar murdari pe dinăuntru – în loc să ne purtăm crucea şi să ne turnăm vieţile în afară. Fă-ne să ne luăm crucea şi să ne revărsăm într-un mod autentic astăzi.

Ann Voskamp, A Lent to Repent and Refresh 16

Pe drumul crucii #17


Pe drumul crucii (ziua 17) – Iată Mielul

Matei 28:1-10 (NTR):

După Sabat, în timp ce se iveau zorii primei zile din săptămână, Maria Magdalena și cealaltă Marie s-au dus să vadă mormântul. Și iată că a avut loc un cutremur mare, căci un înger al Domnului a coborât din cer și s-a dus de a rostogolit piatra și s-a așezat pe ea. Înfățișarea lui era ca fulgerul, iar îmbrăcămintea lui era albă ca zăpada. Gardienii au început să tremure de frică și au rămas ca morți. Îngerul le-a zis femeilor: „Nu vă temeți! Știu că Îl căutați pe Isus Care a fost răstignit! Nu este aici, pentru că a fost înviat, așa cum a spus! Veniți și vedeți locul unde fusese pus și apoi duceți-vă repede și spuneți-le ucenicilor Lui: «A fost înviat dintre cei morți! Și iată că El merge înaintea voastră în Galileea! Acolo Îl veți vedea!» Iată că v-am spus lucrul acesta!“

Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică și cu mare bucurie, și au alergat să-i anunțe pe ucenici. Dar iată că le-a ieșit înainte Isus și le-a zis: „Salutare!“ Ele s-au apropiat, I-au cuprins picioarele și I s-au închinat. Atunci Isus le-a zis: „Nu vă temeți! Duceți-vă și anunțați-i pe frații Mei să meargă în Galileea; acolo Mă vor vedea!“

Cugetă asupra Cuvântului.

Rugăciune: Tată, cu inima închisă, atârnând acolo pe cruce… L-ai înfruntat pe cel care a strecurat păcatul la început, pe Satan. Şi i-ai zdrobit capul. Preţul a fost plătit. Jertfa a fost făcută. S-au sfârşit – datoria noastră, robia noastră, înstrăinarea noastră. Aşa că învii! Tu ai cheile vieţii şi al morţii!

Este Duminica Învierii, Doamne. Dar nu este oare fiecare duminică, întotdeauna, o celebrare a faptului că Tu ai poruncit luminii să spargă întunericul? Uimirea noastră, recunoştinţa noastră, veneraţia noastră ne fac să sărbătorim acest lucru, evenimentul cheie al istoriei, la fiecare şapte zile, din nou şi din nou. Ne-ai făcut să fim poporul învierii, atingându-Ţi rănile, simţindu-Te şi declarând: „El este viu!”.

Aşa că, dă-ne curajul să alergăm, Tată, cu marea bucurie care ne curge prin vene, să spunem lumii! Noi, poporul învierii, chemăm lumea să vină să Te vadă! Tu, Cel care ai respirat înaintea noastră, care ieşi să ne întâmpini. Cădem la picioarele Tale şi ne închinăm înaintea unui Dumnezeu înviat, viu, care ne îmbrăţişează, un Mântuitor care trăieşte veşnic cu numele noastre scrijelite, răni, pe palmele mâinilor Tale.

Trăieşte Cuvântul: Astăzi, schimbă piatra neagră a aşteptării din buzunarul tău cu o piatră albă. Piatra a fost dată la o parte! Hristos este viu! Şi într-o zi Dumnezeu Însuşi îţi va da o piatră albă, o piatră a victoriei, puritatea cerului, cu un nume nou scris pe ea (Apocalipsa 2:17). În trecut, voturile de judecată se dădeau cu ajutorul pietrelor: pietre negre declarau vinovăţia, pietrele albe, achitarea, nevinovăţia. Hristos a plătit totul, moartea lui ca jertfă a fost primită, eliberându-ne pe noi, cei captivi – suntem achitaţi de pedeapsa pentru păcat! Poartă cu tine noua piatră albă a libertăţii. Simte-I mâinile: numele tău este gravat adânc în carnea Lui înviată. Şi într-o zi ne vom uita în ochii Lui şi El ne va da o piatră cu numele nostru nou gravat pe ea. Simte mica ta piatră albă. Nu crezi că va scrie pe ea noul tău nume: „Copil al meu”? Iată Mielul Tău.

Ann Voskamp