Să trăieşti mulţumirea… eucharisteo… înseamnă să trăieşti în prezenţa lui Dumnezeu, să fii prezent înaintea feţei Lui, şi aceasta e întotdeauna un exerciţiu al ochilor. Nu trebuie să schimbăm ce vedem. Numai cum vedem.
Ann Voskamp, O mie de daruri
Etichetă: mulţumire
Un strop de viață #192
Capacitatea de a simţi recunoştinţă, de a rosti laude sincere şi mulţumiri din inimă este una dintre cele mai importante semne ale vieţii şi ale integrităţii spirituale.
Recunoştinţa adevărată înseamnă realizarea faptului că totul este un dar şi că viaţa este darul cel mai de preţ dintre toate.
John Ortberg, O dragoste mai presus de rațiune
Un strop de viaţă #131
Şi totuşi, în toamna anului 1621, rănile erau încă proaspete. Erau o mulţime de văduve şi orfani. Paisprezece dintre cele optsprezece soţii care plecaseră în călătorie pe vasul Mayflower pieriseră în timpul iernii. Mai erau acum doar patru cupluri căsătorite, iar unul dintre ele era format din Edward şi Susannah Winslow, care se căsătoriseră în mai, la scurt timp după ce amândoi îşi pierduseră partenerii de viaţă. Mary Chilton, Samuel Fuller, Priscilla Mullins şi Elizabeth Tilley îşi pierduseră ambii părinţi, iar tânărul Richard More, care fusese despărţit de părinţii săi înainte să plece pe mare, îşi pierduse de atunci cei trei fraţi şi surori care fuseseră alungaţi împreună cu el. Faptul că Pelerinii puteau să sărbătorească în acest context era o mărturie atât a curajului omenesc, cât şi a speranţei cereşti. Robert McKenzie, The First Thanksgiving
Fără îndoială că această capacitate a pelerinilor de a avea o spirit mulţumitor îşi avea ancora în stânca versetului din Romani 8:38: Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare… nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu.
Jon Gauger, „Profound Thanks in Profound Loss“
Un strop de viaţă #80
Recunoştinţa este abilitatea de a experimenta viaţa ca pe un dar. Ea ne oferă posibiliatea de a experimenta uimirea, bucuria şi smerenia. Ea ne face inimile generoase. Ea ne eliberează din închisoarea egocentrismului. Fără recunoştinţă, vieţile noastre degenerează în invidie, frustrare şi nemulţumiri, şi ca atare nu mai ştim să apreciem ceea ce avem şi începem să ne dorim să avem tot mai mult.
John Ortberg, Când se încheie jocul, totul se întoarce în cutie
Un strop de viaţă #32
Când ne supunem tuturor regulilor şi acţionăm cu devotament şi responsabilitate, pentru ca lumea să ne observe, mândria se strecoară şi prinde rădăcini în inima noastră. Dar nu numai mândria ne poate prinde în cursă. Când creştinismul nostru are de-a face mai degrabă cu ceea ce facem noi şi cu îndatoririle noastre, în cele din urmă ostenim să mai fim buni de dragul de a fi buni. Creştinismul care nu este trăit dintr-o dragoste izvorâtă din recunoştinţă pentru Hristos devine plictisitor şi obositor.
Joseph M. Stowell, De ce este greu să-L iubeşti pe Isus
CARTEA E O VIAȚĂ 