Etichetă: lupta cu păcatul

Un strop de viață #389


„Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire, este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit. Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului” (1 Ioan 3:7-8)

2. Nădejdea că eşecurile noastre vor fi iertate

Iată cea de-a doua implicaţie a dublului adevăr, acela că Hristos a venit să nimicească obiceiul nostru de a păcătui şi de a ne ierta păcatele. Şi această implicaţie este: noi progresăm în biruinţa asupra păcatului nostru când avem nădejdea că eşecurile noastre vor fi iertate. Dacă nu ai această nădejde că Dumnezeu îţi va ierta păcatele, când porneşti la luptă împotriva păcatului, renunţi repede.

Mulţi dintre voi vă gândiţi la nişte schimbări în noul an, pentru că aţi căzut într-un model de viaţă păcătos şi doriţi să ieşiţi din el. Doriţi noi moduri de îmbunătăţire a felului cum mâncaţi. Noi moduri de distracţie. Noi moduri de dăruire.  Noi modalităţi de relaţionare cu partenerul de viaţă. Noi modalităţi de  a avea timp de părtăşie cu familia. Noi modalităţi de somn şi exerciţiu fizic. Noi moduri de  a avea curaj în a mărturisi.  Dar te lupţi şi te întrebi dacă merită.  Ei bine, iată care este cel de-al doilea dar de Crăciun: Hristos nu a venit doar să nimicească lucrările diavolului – obiceiul nostru de a păcătui – El a venit şi pentru a fi un avocat al nostru când eşuăm în luptă.

Aveți grijă, însă! Nu schimbați harul Lui Dumnezeu în permisiune pentru a continua în păcat.

Luptaţi cu aceste modele păcătoase din viaţa voastră. Lăsați ca eșecurile să vă dea nădejdea de a continua lupta. Vă scriu acest lucru, ca să nu păcătuiţi, dar dacă păcătuiţi, aveţi un avocat, pe Isus Hristos.

John Piper, Good News of Great Joy

Un strop de viaţă #275


În preajma anului 1923, îmi făceam un bilanţ al activităţii mele de zece ani de preoţie la ţară şi un an de redactor la foaia „Lumina Satelor“ şi mă gândeam cu durere la zădărnicia celor unsprezece ani de strigare în pustiu, fără urme şi fără roade.

Era noaptea târziu. Pe sub fereastra casei mele tocmai trecea urlând un grup de beţivi. Asta mi-a sporit şi mai mult durerea. Am căzut în genunchi plângând şi m-am rugat Domnului să-mi ajute în anul ce vine să lucrez cu mai multă izbândă.

În acea noapte, Duhul Domnului mi-a inspirat gândul unei hotărâri care s-a publicat în numărul de Anul Nou 1923 al foii „Lumina Satelor“. În această Hotărâre, îi chemam pe cititorii mei să intre în anul cel noi cu o hotărâre de luptă contra beţiilor, sudalmelor şi altor păcate. Prin iscălirea unei declaraţii, îi chemam să se hotărască contra păcatelor. Din acest început, a ieşit, pe urmă, mişcarea „Oastea Domnului“. Iniţiativa aceste mişcări, este, aşadar, pe de-ntregul, a Domnului.

Pr. Iosif Trifa în Amintiri cu sfinţi vol.3 de Daniel Brânzei