Matei 6:25-34
Prin har, astăzi voi posti de la îngrijorare pentru că ea Îl detronează pe Dumnezeu. Astăzi nu voi fi un om care perseverează în îngrijorare, ci un luptător în rugăciune. Ne pocăim de îngrijorare, pentru că ea implică faptul că noi avem nevoie să fim rege şi Dumnezeu este incompetent. Când Regele domneşte cu adevărat în lumea ta, nu ai de ce să te îngrijorezi.
Ann Voskamp, A Lent to Repent and Refresh 13
Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini.
Psalmul 55:22
Îngrijorarea în exces capătă natura păcatului. Porunca de a evita îngrijorarea este repetată în mod frecvent de Mântuitorul nostru. Este reiterată de apostoli. Este un principiu care nu poate fi neglijat fără a păcătui. Ne trudim să luăm asupra noastră povara noastră grea, ca şi când El ar fi incapabil sau n-ar fi dispus să o poarte pentru noi. Cel care nu poate să-şi lase liniştit treburile în mâna lui Dumnezeu este foarte probabil să fie ispitit să se folosească de mijloace greşite pentru a se ajuta singur. Neliniştea ne face să ne îndoim de dragostea plină de bunătate a lui Dumnezeu şi dragostea noastră pentru El se răceşte. Suntem neîncrezători şi Îl întristăm pe Duhul lui Dumnezeu. Dacă aruncăm asupra Lui toate poverile care apar şi dacă „nu avem grijă de nimic“ pentru că El are grijă de noi, acest lucru ne va ţine aproape de El.
Charles H.Spurgeon, citat în Roy Lessin, Meet Me in the Meadow
Creştinul nu ar trebui să se îngrijoreze niciodată pentru ziua de mâine sau să dea cu zgârcenie din cauza unei posibile nevoi viitoare. Numai momentul prezent ne aparţine pentru a-L sluji pe Domnul, iar ziua de mâine poate să nu mai vină niciodată. În realitate, banii nu valorează mai mult decât atât cât sunt folosiţi pentru a împlini lucrarea Domnului. Viaţa valorează atât cât este folosită pentru slujirea Domnului.
George Müller, Autobiografia lui George Müller
În cuvinte care se aplică direct la rugăciune, apostolul Petru spune: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har. Smeriţi-vă sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe. Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.“ Observaţi progresia: smerirea, apoi coborârea îi dă lui Dumnezeu posibilitatea să ne ridice. Dacă încerc să mă arăt puternic, pot bloca puterea lui Dumnezeu.
Umilinţă nu înseamnă să mă târăsc în faţa lui Dumnezeu, asemenea înalţilor dregători de la curţile domneşti ale Asiei care se zvârcoleau în ţărână ca nişte viermi în faţa împăratului lor. Înseamnă mai degrabă că, în prezenţa lui Dumnezeu, văd un crâmpei din ceea ce reprezint eu cu adevărat în acest univers, lucru care îmi dezvăluie micimea, revelând totodată măreţia lui Dumnezeu.
Philip Yancey, Rugăciunea. Are ea puterea de a schimba ceva?
CARTEA E O VIAȚĂ 