Oricât ar fi de grea, iertarea aduce, în cele din urmă, eliberarea celui care o acordă. Oamenii care iartă Îl lasă pe Dumnezeu la cârma universului. Ei Îl lasă pe Dumnezeu să îi pedepsească pe cei răi așa cum crede El de cuviință, dar și să arate milă așa cum crede El de cuviință. Așa a făcut și Isus, după cum ne arată gestul prin care acorda iertare acuzatorilor și călăilor Lui, în timp ce murea pe cruce.
Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii
Când acorzi cuiva iertarea ta, eliberezi acea persoana, dar acea iertare te poate costa mult. Nu trebuie să ne pierdem niciodată speranța că împăcarea se va produce într-o zi. Însă chiar și când împăcarea nu se produce, trebuie să îi ierți pe cei care ți-au greșit.
Când ți s-a greșit. Cum să ajungi de la amărăciune la iertare, Erwin Lutzer
A ierta înseamnă a nu-l face să plătească pe cel ce ți-a făcut rău. Însă a te abține să nu te răzbuni pe cineva, cât tocmai asta vrei cu toată ființa ta, se cheamă agonie. Este o formă de suferință. Nu doar că suferi din cauza pierderii inițiale a fericirii, reputației sau a unei oportunități, dar îșți impui să te lipsești și de consolarea de a răspunde în același fel. Absorbi răul care ți s-a făcut, luând asupra ta în întregime plata pentru acesta, în loc ca aceasta să fie suportată de către făptaș. E îngrozitor de dureros. Mulți oameni ar putea spune că au resimțit aceasta ca un fel de moarte. Da, dar este o moarte ce conduce la înviere, în loc de moartea vie care ține cât viața resentimentului și a cinismului. Înainte să-ți producă bucurie, iertarea trebuie acordată, dar, în cele din urmă, vei simți bucuria. Iertarea are ca rezultat o pace nouă, o înviere. Este singura cale prin care poate fi oprită răspândirea răului.
Timothy Keller, Argument pentru Dumnezeu
Iubirea nu ține socoteala greșelilor. Iubirea nu scoate mereu la iveală neajunsurile trecutului. Nimeni nu e perfect. În căsnicie, nu facem întotdeauna ceea ce e mai bine sau ceea ce s-ar cuveni. Uneori, am făcut și am spus lucruri dureroase pentru partenerii noștri. Nu putem șterge trecutul cu buretele. Putem doar să-l recunoaștem și să acceptăm că am greșit. Putem cere iertare și putem încerca să acționăm astfel pe viitor. După ce am recunoscut greșeala și ne-am cerut iertare, nu mai avem ce să facem pentru a îndrepta răul cauzat partenerului. Când partenerul a greșit față de mine, mi-a mărturisit și și-a cerut iertare, am ocazia să-mi fac dreptate sau să iert. Dacă aleg să-l judec și să caut cu orice preț să i-o plătesc, devin judecător, iar partenerul inculpat. Intimitatea devine imposibilă. Dacă aleg, totuși, iertarea, intimitatea poate fi regăsită. Iertarea este un fel de a iubi.
Gary Chapman, Cele cinci limbaje ale iubirii
Motivaţia biblică pentru a fi iertător s-ar putea să fie mai adâncă decât simplul fapt că şi tu ai fost iertat. La baza acestui motiv nu este iertarea lui Dumnezeu, ci ceea ce primim prin iertarea lui Dumnezeu. Iar prin ea Îl primim pe Dumnezeu.
Iertarea este, în esenţă, modul lui Dumnezeu de a îndepărta marele obstacol din calea părtăşiei cu El. Prin anularea păcatului nostru şi plătirea preţului pentru acest păcat prin moartea propriului Său Fiu, Dumnezeu ne deschide uşa ca să-L putem vedea şi să ne putem bucura de El pentru vecie. Scopul iertării este să-L vedem şi să ne bucurăm de El, să-L savurăm.
John Piper – Nu-ţi irosi viaţa
CARTEA E O VIAȚĂ 