[Mi-am dat seama că] mă grăbeam. Nu aveam contact vizual; Eram ocupată; Eram la telefon mult. Zilele se amestecau una într-alta într-o ceață monotonă.

Eram speriată că el va trăi în timp ce eu trimit mesaje, mă grăbesc, fac curat și tratez la repezeală copilăria lui.

Vreau să-mi trimit copiii de-acasă cu amintiri pe post de rădăcini, cu dragoste pe post de aripi. Vreau ca copiii mei să știe că sunt iubiți, să știe ce cred și să aibă uneltele necesare pentru a reuși. Nu vreau să am regrete.

Grupate laolaltă, repetate din nou și din nou, așteptate și dorite cu ardoare săptămână de săptămână, Crăciun după Crăciun – aceste ritualuri spun o poveste, alcătuiesc o copilărie, leagă o familie, zidesc credința.

Tradițiile reprezintă hotărârea planificată de a-ți aminti, de a sărbători și de prețui ce este important.

Jessica Smartt, Memory-Making Mom