Astăzi voi reduce la tăcere graba, îngrijorarea. Întotdeauna putem avea cât dorim din Dumnezeu. Dumnezeu deschide uşa acestei lumi şi întră în ea ca bebeluş. Cel mai vulnerabil lucru imaginabil. Pentru că El îşi doreşte o apropiere inimaginabilă de mine. Dumnezeu. Cu. mine. Dumnezeu nu poate sta deoparte. El se dezbracă de cer pentru ca eu să-L iau în braţe pe pământ. Crăciunul are de-a face cu faptul că Dumnezeu face orice este nevoie pentru a fi cu mine – şi ca eu să fac orice este nevoie pentru a fi cu El.

Reclame

Graba este marele inamic al vieţii spirituale în zilele noastre. Ea ne poate distruge sufletele şi ne poate împiedica să ducem o viaţă de calitate. Adevărul este că mulţi dintre noi nu suntem neapărat în pericolul de a ne pierde credinţa ci, mai degrabă, suntem atât de grăbiţi şi de preocupaţi, încât ne vom mulţumi cu o variantă mediocră a ei. Vom duce o viaţă superficială, în loc să trăim din abundenţă.

Superficialitatea este blestemul erei noastre, scria Richard Foster. Dacă superficialitatea este blestemul, atunci graba cu siguranţă îl amplifică. La profunzime se ajunge întotdeauna încet, în timp. Iar cel mai grav simptom al grabei este capacitatea diminuată de a iubi. Dragostea şi graba sunt absolut incompatibile. Dragostea cere timp, iar timpul este tocmai ceea ce oamenii grăbiţi nu au.

John Ortberg, Viața pe care ți-ai dorit-o dintotdeauna