Părinți duhovnicești contemporani – Starețul Tadei de la Vitovnița


Astăzi vom descoperi viața starețului Tadei (1914 – 2003), care a înfruntat atât comunismul, cât și nazismul, suferind în mai multe închisori, având probleme grave de sănătate, dar a cărui înțelepciune a reușit, după căderea comunismului, să strângă mulțimi de oameni însetați după Dumnezeu.


Tomislav Ștrbulovici s-a născut prematur pe 19 octombrie 1914. Părinții săi erau țărani din Vitovnița, un sat românesc din partea răsăriteană a Serbiei. Copilăria, pentru micul Tomislav, în anii războiului și după război, a fost tristă în săraca familie de țărani. A rămas de timpuriu fără mamă, iar tatăl s-a recăsătorit de două ori, fapt care i-a produs multă amărăciune firavului Tomislav. Nici prin statură, nici prin sănătate și nici prin caracter nu se asemuia celorlalți copii din sat, viețuind într-o lume a gândurilor sale, fiind certat, batjocorit și luat în zeflemea.
Dumnezeu a început să-i descopere încă din copilărie taina gândului, a adunării gândurilor și a luptei împotriva împrăștierii gândurilor. De asemenea, de mic și-a dorit să se dedice cu totul Domnului. „Din copilărie am văzut că există slujire – părinții slujesc copiilor, copiii slujesc părinților – și atunci mi-a venit gândul: dacă fiecare slujește cuiva, eu lui Dumnezeu vreau să-I slujesc, căci El este mai presus de toți.”

Continuă lectura „Părinți duhovnicești contemporani – Starețul Tadei de la Vitovnița”

Părinți duhovnicești contemporani – Nicolae Velimirovici


Astăzi vom afla despre una dintre cele mai importante personalități ale credinței din Serbia secolului XX. Nicolae Velimirovici (1881-1956) a fost episcop al Jicei (Žiča) în Serbia. Tânărul Nicolae a absolvit cursurile Seminarului Sfântul Sava, din Belgrad. A obținut o bursă de doctorat la Universitatea din Berna (1908), publicându-și teza în limba germană, în 1910; doctoratul în filosofie a fost pregătit la Oxford și susținut la Geneva, în franceză, pe tema filosofiei lui Berkeley, în 1909. Pe lângă toate aceste performanțe academice, însă, Nicolae a hotărât să devină monah. La sfârșitul anului 1909 a fost tuns în monahism. A devenit apoi profesor la Seminarul Sfântul Sava, din Belgrad.

În aprilie 1915, în timpul Primului Război Mondial, a fost trimis de către Biserica Sârbă în Anglia și America, unde a susținut numeroase cuvântări, luptând pentru unitatea sârbilor și a popoarelor slave de la miazăzi.

Continuă lectura „Părinți duhovnicești contemporani – Nicolae Velimirovici”

Un strop de viață în preajma Paștelui 2024 #12


Noi nu suntem conștienți de rostul vieții noastre. Orice lucrare aici pe pământ și în cosmos este lucrarea lui Dumnezeu, iar noi mereu lucrăm cu reținere, adică nesincer și nu numai Dumnezeu, ci nimeni nu rabdă asta. Știm că cosmosul este al lui Dumnezeu; totul este al Lui, indiferent de ce sarcină ne este dată.

Fie că acea persoană este bună sau nu, evlavioasă sau nu, conștientă sau nu de datoria sa, ea va răspunde pentru asta. Noi nu trebuie să ținem cont de cine ne dă sarcinile, ci trebuie să știm că fiecare lucru aici pe pământ și în cosmos este lucrarea lui Dumnezeu și trebuie să-l facem din inimă, fără rezerve.

Când facem așa, suntem liberi de împotrivirea lăuntrică. Fiecare faptă a noastră este de folos tuturor, începând cu familia, oriunde ne aflăm. Așadar trebuie să fim mereu sinceri. Atunci din noi izvorăște pace, liniște, dragoste și suntem iubiți. Prin gândurile noastre îi atragem și îi alungăm și pe prieteni, și pe neprieteni, și pe rude, și pe apropiați. Puțini oameni bagă de seamă și de aceea se și suferă mult.


Starețul Tadei de la Vitovnița, Ai biruit patima, ai biruit tristețea. Cu Dumnezeu, toate sunt cu putință

1000010436-01

Un strop de viață în preajma Paștelui 2024 #11


Sfântul Ioan Gură de Aur învață că orice rău izvorăște din noi înșine și abia apoi de la diavol. Dacă ne ținem mintea trează și inima tare în credință, diavolul nu ne poate atinge. Diavolul vine numai în întâmpinarea propriilor noastre gânduri rele. Atunci când suntem pizmași, mânioși, urâm pe cineva și facem asta des sau o vreme îndelungată, noi înșine facem fereastră în ființa noastră pentru diavol. El hrănește mai departe aceste păcate și nu reușim să ne eliberăm de ele lesne. Uneori ne chinuie atât de mult un păcat, încât el ajunge a doua fire a noastră și atunci numai Dumnezeu ne poate izbăvi și de noi înșine, și de diavol.


Starețul Tadei de la Vitovnița, Ai biruit patima, ai biruit tristețea. Cu Dumnezeu, toate sunt cu putință

1000010436-01

Un strop de viață în preajma Paștelui 2024 #10


Oricât de mare ar fi necazul care ne va cuprinde, să nu deznădăjduim: totul va trece, slavă Domnului…
Vremurile de astăzi sunt din ce în ce mai grele, iar oamenii nu se îndreaptă, nu se îmbunează, le este din ce în ce mai greu – pentru că nu știu că noi, oamenii, suntem ființe cu putere cugetătoare și, prin gândurile cu care ne îndeletnicim pe pământ, stârnim de fapt neorânduială. Din pricina acestor gânduri rele, nu avem pace nici noi, nici ceilalți.
De ne îndeletnicim cu gânduri și dorințe bune, aceste gânduri ne dau pace și bucurie încă din această viață, dar mai cu seamă în veșnicie – înțelegem că nu este moarte, că moartea a fost biruită. Domnul a biruit moartea și ne-a dăruit viața cea veșnică.


Starețul Tadei de la Vitovnița, Raiul se dobândește aici. Cum să păstrezi pacea și bucuria în Duhul Sfânt

1000010436-01