Datorită lui Isus, avem asigurarea că orice ne tulbură pe noi, pe Dumnezeu Îl tulbură și mai mult. Oricât am fi de îndurerați noi, Dumnezeu este și mai îndurerat. Și orice am tânji noi să avem, Dumnezeu tânjește și mai mult.
Philip Yancey, Întrebarea care nu dispare niciodată: De ce?
Dumnezeu simte împreună cu noi. „Inima Sa a fost îndurerată” (Gen. 6:6)
Dumnezeu are o inimă… și ea este îndurerată. Este îndurerată de ceea ce ne îndurerează pe noi. Inima Sa nu este îndurerată doar parțial, cu un dram de tristețe, ci toată inima Sa simte, este consternată și copleșită de această furtună de durere.
Și într-o lume rănită, Dumnezeu stă lângă noi și ne șoptește. Ce strâns legată este inima unei mame de copilul ei! Dar nici nu se compară cu modul în care inima Tatălui tău este legată de tine (Isaia 49:15).
Ann Voskamp, „Cel mai mare dar”
De ce Şi-a păstrat Isus rănile? Ar fi putut avea un trup desăvârşit sau ar fi putut să nu aibă trup deloc, atunci când S-a întors la măreţia cerurilor. În schimb, a luat cu Sine cicatricile, ca amintiri ale vieţii Sale de pe pământ. De aceea Dumnezeu ne aude şi ne înţelege durerea şi chiar ne-o absoarbe în El – pentru că El Şi-a păstrat cicatricile ca mărturie veşnică a umanităţii rănite. A fost aici; a îndurat osânda. Durerea omului a devenit durerea lui Dumnezeu.
Philip Yancey şi Paul Brand, în Creaţi după chipul Său.
Despre cărţile lui Philip Yancey cu Dr. Paul Brand: O făptură atât de minunată, Creaţi după chipul Său.
CARTEA E O VIAȚĂ 