Un strop de viaţă #205


Din cauza degradării şi răutăţii oamenilor a fost pusă la cale moartea Sa. Din cauza răutăţii oamenilor, El a fost ocărât, batjocorit, pălmuit şi scuipat. Din cauza răutăţii oamenilor, Baraba a fost cel preferat în locul Său. Răutatea oamenilor L-a lăsat să poarte crucea şi L-a ţintuit de ea, L-a dat la o moarte atât de crudă şi umilitoare.

În toate chinurile Sale, Hristos a avut înaintea ochilor toată depravarea umanităţii, cu adevărata sa înfăţişare, fără ascunzişuri şi aparenţe. Hristos a văzut adevărata sa natură, care este ura nestăvilită şi dispreţul faţă de Dumnezeu. A văzut adevărata sa dorinţă, să Îl ucidă pe Dumnezeu. A văzut apogeul ei, uciderea unei persoane care era Dumnezeu. Dar în acelaşi timp, atât de minunată a fost dragostea lui Hristos pentru cei care arătau această depravare, încât a îndurat chiar acele suferinţe pentru a-i izbăvi chiar de pedeapsa pentru această depravare.

Jonathan Edwards, în Blessings of the Cross

Un strop de viaţă #201


Nu vom înţelege niciodată măsura iubirii lui Dumnezeu în Hristos, la Cruce, până nu înţelegem că nu va trebui niciodată să stăm înaintea judecăţii lui Dumnezeu pentru păcatele noastre. Toate păcatele noastre, fără excepţie, au fost purtate de Hristos, iar El a luat asupra Lui judecata pe care noi o meritam. El a dus până la capăt lucrarea de mântuire.

Dacă noi credem în Isus Hristos, am trecut deja de furtuna judecăţii. S-a întâmplat la Cruce. Aşa că nu te mai lăsa înlănţuit de vina ta sau te temerile tale. Plata păcatului a fost plătită pe deplin de Hristos.

Billy Graham, în Blessings of the Cross

Un strop de viață #188


Calea lui Dumnezeu este rareori calea cea mai rapidă. Este rareori calea cea mai uşoară.

Dar este întotdeauna calea cea mai bună.

John Ortberg, O dragoste mai presus de rațiune

Un strop de viață #186


O poveste are un sens. Acolo unde există o poveste, există şi un Povestitor. Poveştile pot include şi tragedii, dar tragediile sunt personale; ele au un sens. Şi, prin urmare, acolo unde are loc o tragedie, există şi posibilitatea răscumpărării. Acolo unde există tragedie, există şi speranţă.

John Ortberg, O dragoste mai presus de rațiune

 

Un strop de viață #184


Deşertul este un loc al întăririi.

Deşertul este un loc al răbdării.

Deşertul este locul dragostei lui Dumnezeu.

În deşert nu erau cetăţi de construit. Nici bătălii măreţe de purtat. Doar Dumnezeu şi păpuşile Lui de cârpă. Le hrănea în fiecare dimineaţă, le îndruma în timpul zilei şi le proteja noaptea. Deşertul trebuia să însemne o existenţă dincolo de realizări. Trebuia să însemne o viaţă trăită în dragoste.

John Ortberg, O dragoste mai presus de rațiune