Etichetă: devotament

Un strop de viață #679


Dumnezeu nu ne tratează așa cum obișnuim să ne tratăm noi unii pe alții. Totuși, dacă ne-am pus credința în Cristos și în lucrarea Lui înnoitoare de pe cruce, ar trebui să fim plini de har când ne relaționăm la partenerul nostru – mai ales când vine vorba de acțiunile și atitudinile care altfel ar eroda devotamentul dintre noi. Dacă suntem în Cristos, iar El este în noi, ar trebui să ne tratăm unul pe celălalt așa cum ne tratează El – cu har. Dacă am înțeles cu adevărat dragostea Lui plină de har și dacă L-am lăsat să sădească aceeași dragoste și în inimile noastre, am epuiza superlativele în încercarea noastră de a verbaliza dragostea minunată și pacea pe care le-ar aduce în căsnicia noastră.

Tim Kimmel, Căsnicia plină de har

Un strop de viaţă #36


Maturitatea spirituală este strâns legată de voia noastră de a face voia lui Dumnezeu – nu din datorie, ci dintr-un sentiment de adorare şi devotament mereu crescând.

Dacă pretindem că Îl iubim pe Cristos, atunci trebuie să dovedim această dragoste în însuşi miezul problemelor vieţii noastre. Reflectă oare acţiunile, atitudinile, valorile şi priorităţile noastre devotamentul nostru pentru El? Este El prioritatea noastră numărul unu sau doar un lucru printre multe altele, care primeşte puţină atenţie aici, puţină atenţie dincolo?

Din ce constă adevărata dragoste pentru Cristos? Este un angajament fără rezerve de a-mi preda întregul eu, dorinţele şi interesele mele voinţei Sale. Şi, mai important decât orice altceva, este un angajament asumat şi definit de reacţia pe care o am vizavi de minunatul dar al milei Sale, pe care l-a revărsat asupra vieţii mele.

Joseph M. Stowell, citate din De ce este greu să-L iubeşti pe Isus

Un strop de viaţă #33


Când ne gândim la ce înseamnă să fi pus deoparte pentru Dumnezeu, trebuie să ne analizăm vieţile în lumina unei întrebări cruciale: stăm în apropierea crucii sau ne agăţăm de ea? Facem tot timpul strategii pentru a sta cât mai departe de El posibil astfel încât să ne putem încă să ne numim creştini? Este reputaţia noastră mai importantă pentru noi decât a Lui?

Amy Carmichael scria: „Care este secretul unei vieţi măreţe? Separarea totală pentru Hristos şi devotamentul pentru El. Aşa vorbeşte orice bărbat sau femeie a căror viaţă a însemnat mai mult decât o scânteie pe tărâmul spiritual. Viaţa care nu are timp pentru superficialitate este cea care contează.“

Dragi surori [şi fraţi], haideţi să încetăm a mai sta nehotărâţi undeva între lume şi cruce – acceptând creştinismul doar atâta timp cât nu ne ameninţă confortul sau popularitatea. Când oamenii se uită la viaţa noastră, ei ar trebui să ne vadă agăţându-ne fără ruşine de acea cruce şi declarând cu îndrăzneală „Sunt cu El!“.

Leslie Ludy, „Clinging to the Cross”, postare pe blogul ei din data de 17 iunie 2014.

Un strop de viaţă #32


Când ne supunem tuturor regulilor şi acţionăm cu devotament şi responsabilitate, pentru ca lumea să ne observe, mândria se strecoară şi prinde rădăcini în inima noastră. Dar nu numai mândria ne poate prinde în cursă. Când creştinismul nostru are de-a face mai degrabă cu ceea ce facem noi şi cu îndatoririle noastre, în cele din urmă ostenim să mai fim buni de dragul de a fi buni. Creştinismul care nu este trăit dintr-o dragoste izvorâtă din recunoştinţă pentru Hristos devine plictisitor şi obositor.

Joseph M. Stowell, De ce este greu să-L iubeşti pe Isus