Un strop de viață #531


A privi înseamnă un lucru, a vedea înseamnă altul, a înțelege înseamnă un al treilea, a învăța din ceea ce ai înțeles înseamnă o treaptă mai sus, dar singurul lucru care contează în ultimă instanță este ceea ce faci, ca rezultat al învățăturilor pe care le-ai dobândit.

Daniel Brânzei, „Amintiri cu sfinți. Vol.1

Un strop de viață #529


Ce să facă cel aflat sub batjocură? Când știm să ne ridicăm la adevărata noastră demnitate, batjocura este a batjocoritorului, nu a noastră! Vorbele rele îi caracterizează pe cei ce le spun și nu se cade să ne pierdem liniștea pentru ele. Să nu le facem loc în inima noastră, ci să le lăsăm în inimile celor care le-au adus.

Daniel Brânzei, „Amintiri cu sfinți. Vol 1

Un strop de viață #527


Nu uita că numai Dumnezeu este adevărul. Biblia este un adevăr despre Adevăr. O carte despre Biblie este doar un adevăr despre un adevăr despre Adevăr, iar o predică inspirată de lectura unei cărți este un adevăr, despre un adevăr, despre un adevăr din Adevăr!

Nu te mulțumi doar cu cărțile, caută Realitatea ultimă, pe Dumnezeu Însuși. Sunt mulți oameni care citesc cărți, dar altceva este să-L cunoști pe Dumnezeu; să umbli cu El.

Richard Wurmbrand, citat în „Amintiri cu sfinți. Vol. 1” de Daniel Brânzei

Un strop de viață #495


Să poți să binecuvântezi oricând și pe oricine! Iată o stare pe care ar trebui să o avem toți. Melchisedec l-a binecuvântat pe Avraam atunci când acesta tocmai se întorsese de la căsăpirea dușmanilor săi. În ochii altora, Avraam putea trece drept un ucigaș ordinar; în ochii altora putea fi un om bun, care se întorcea însă de la un măcel. Sigur că, în mânia lui, Avraam fusese crud și omorâse mulți oameni. Melchisedec îi ieșise înainte cu binecuvântarea. Este ușor să-i critici pe oameni, însă este mult mai dumnezeiește să-i binecuvântezi. Doamne, fă-ne niște moștenitori ai binecuvântării!

Richard Wurmbrand, citat de Daniel Brânzei în Amintiri cu sfinți

Un strop de viață #493


O viață sfântă are glas. Ea vorbește chiar și în momente de tăcere, fiind o continuă atracție, sau o perpetuă condamnare.

Sfințenia este mai mult decât o categorie a teologiei sistematice, mai mult decât o expresie de crez creștin. Sfințenia trebuie să fie o dimensiune intrinsecă a creștinului adevărat. Ori de câte ori spunem: ”Credem în Duhul Sfânt!”, declarăm, conștienți sau nu, că există un Dumnezeu viu, doritor și capabil să intre în ființa umană și să o îndumnezeiască.

Daniel Brânzei, Amintiri cu sfinți