Cărți cu dor de ducă #11 – Flori, fete și băieți, munți și aventură


M-am gândit mult ce titlu să dau acestui articol, pentru că am vrut să cuprindă esența unei serii de cărți despre care nu-mi vine să cred că nu mi-am mai amintit până acum, de când scriu toate aceste articole cu liste tematice de lectură. Este vorba despre o serie de 5 volume publicate între 1956-1963 și, cred eu, sunt cărțile cu dor de ducă prin excelență ale generațiilor trecute pe care trebuie să le cunoască și generația de azi. Continuă lectura „Cărți cu dor de ducă #11 – Flori, fete și băieți, munți și aventură”

Cărți cu dor de ducă #7 – Călătoria, o perspectivă pisicească


Așa cum vă promiteam în raportul meu pe luna iunie, astăzi vă recomand un roman japonez căruia nu i-am putut reproșa nimic (nici că nu se întâmplă nimic, nici că ce se întâmplă este atroce sau pervers), recent apărut la Editura Humanitas: Memoriile unui motan călător de Hiro Arikawa. Continuă lectura „Cărți cu dor de ducă #7 – Călătoria, o perspectivă pisicească”

Cărți cu dor de ducă #5 – O plimbare prin Japonia


Jurnalul de călătorie este prin excelență o carte cu dor de ducă, așa că nu putea să lipsească din recomandările noastre pentru vacanță.

Cel pe care vi-l propun astăzi se intitulează Drumurile către Sata – 3000 de kilometri pe jos prin Japonia. Alan Booth (1946-1993), scriitor și critic de film englez, locuia deja de 10 ani în Japonia când s-a decis în 1980 să facă această lungă călătorie pe jos din cel mai nordic punct al țării, capul Soya din insula Hokkaido, până în extremitatea sa sudică, capul Sata din insula Kyushu. Continuă lectura „Cărți cu dor de ducă #5 – O plimbare prin Japonia”

Cărți cu dor de ducă #3 – Călătoria ca epifanie


Din lista cărților mele cu dor de ducă nu putea să lipsească unul dintre autorii mei preferați, Eric-Emmanuel Schmitt. Dintre multele sale cărți, am ales-o pentru această listă pe cea mai personală dintre ele, unică între lucrările sale: Noaptea de foc. Continuă lectura „Cărți cu dor de ducă #3 – Călătoria ca epifanie”