Cărți cu dor de ducă #11 – Flori, fete și băieți, munți și aventură

M-am gândit mult ce titlu să dau acestui articol, pentru că am vrut să cuprindă esența unei serii de cărți despre care nu-mi vine să cred că nu mi-am mai amintit până acum, de când scriu toate aceste articole cu liste tematice de lectură. Este vorba despre o serie de 5 volume publicate între 1956-1963 și, cred eu, sunt cărțile cu dor de ducă prin excelență ale generațiilor trecute pe care trebuie să le cunoască și generația de azi.

Cireșarii de Constantin Chiriță este o serie de cărți pe care eu am citit-o până să intru la liceu și face parte dintre acele cărți ale căror personaje rămân cu tine mult timp după ce le-ai citit, pentru că ai timp, de-a lungul celor 5 volume, să te împrietenești cu ele și să le cunoști ca pe niște persoane reale.

Fiecare volum al seriei descrie aventurile de vacanță (în diverse anotimpuri și locuri) ale unui grup de liceeni: Victor, Ionel, Dan, Maria, Ursu, Tic și Lucia (și, ocazional, cățelul Țombi).

Victor se remarcă prin inteligența sa și capacitățile sale de lider; Ionel este cumva partenerul său în planificări, dar și un fel de rival uneori; Dan este măscăriciul grupului, sursa multor scene și replici pline de haz, cel care, prin faptul că nu înțelege uneori lucruri mai complicate, scoate în evidență totuși lucruri la care „deștepții” grupului nu se gândesc; Maria este poeta visătoare; Ursu este sportivul vânjos și cărăușul de serviciu, cel care rezolvă toate problemele care necesită forță fizică și curaj; Tic, fratele Mariei, este un guraliv fără pereche cu o mare capacitate de persuasiune, care joacă de multe ori roluri-cheie, deși, mai ales în primul volum, ceilalți nu vor să-l ia cu ei și să-l implice în aventurile lor; iar Lucia este fata cerebrală, cu capul pe umeri, mintea limpede care face echipă bună cu Victor sau Ionel, după caz.

Mie mi-au plăcut cel mai mult primele două volume ale seriei, pe care le-am și recitit cel puțin o dată, Cavalerii florii de cireș și Castelul fetei în alb. În primul volum, Cireșarii pleacă într-o expediție de explorare a Peșterii Negre, formând două echipe, una în exterior, una în interiorul peșterii și au parte de niște aventuri neașteptate când descoperă că nu sunt singurii în peșteră, iar „intrușii” nu au intenții „științifice”.

În al doilea volum, Castelul fetei în alb, apare o colegă nouă de care se leagă misterul Castelului celor două cruci, iar Cireșarii se angajează în dezlegarea acestuia. Tic ia firul unei scrisori și joacă un rol important în această anchetă, Ursu și Lucia se luptă cu un șarpe veninos, iar misterul și suspansul persistă până la sfârșit.

În volumul trei, Roata norocului, e vară, Cireșarii se află într-un oraș de provincie și încearcă să dezlege de această dată enigma legată de dispariția unor statuete în timpul unui bâlci. Un roman polițist în care Cireșarii devin detectivi.

Volumul 4, Aripi de zăpadă, mi s-a părut cel mai plin de suspans dintre ele, în care simți că un pericol real îi pândește pe Cireșari pe fiecare pagină. Așa cum sugerează și titlul, aventura lor se desfășoară de această dată iarna, în timpul unei tabere de schi, în care au parte de avalanșe, amenințarea lupilor și confruntarea cu nişte bandiţi care caută o enigmatică şi nepreţuită cutie albastră.

Aventurile Cireşarilor se încheie pe malul Mării Negre, prin căutarea unei cetăţi fantomatice scufundate în adânc, în ultimul volum al seriei, intitulat Drum bun, cireșari!

O serie retro, dar care cred că ar oferi un aer proaspăt și ar readuce în prim-plan niște valori și preocupări care nu mai apar portretizate astfel în cărțile pentru adolescenți și tineri de azi. Cireșarii sunt tineri deștepți, dar și haioși, prietenoși, loiali, gata să sară în ajutor, curioși și gata de aventură, dar și calculați în riscurile pe care și le asumă. Băieți și fete reușesc să interacționeze frumos, în ciuda diferențelor, în ciuda frecușurilor și șicanelor de așteptat, fără să devină obsedați fiecare de sexul opus și atracția care poate apărea, accentul cărților rămânând mereu pe ceea ce reușesc ei să facă împreună, nu pe cine se culcă cu cine (cum se întâmplă în majoritatea romanelor young adult de astăzi).

Dacă ați citit Cireșarii în adolescență, vă recomand să-i revizitați, cred că veți fi revigorați, iar dacă nu ați făcut-o niciodată, vă recomand cu căldură să-i cunoașteți, vă veți face niște prieteni pe cinste și vă veți satisface la maxim și dorul de ducă! Într-o Românie de altă dată, mai aproape de valorile bune și de spiritul de camaraderie, aventură și dorința de cunoaștere și descoperire.

Cărți cu dor de ducă este o serie de recomandări pentru vacanță, care vă invită la călătorie – cu gândul sau la pas, în munți, deșerturi, păduri sau țări îndepărtate, în timp – în amintire sau în istorie – și chiar în spațiul cosmic.

Autor: Irina Trancă

Sunt absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi a unui Master în Teoria şi Practica Editării, am fost voluntar la RVE Bucureşti din 2006 și am fost redactor angajat între anii 2016-2020. Printre autorii mei creştini preferaţi se numără Michael Card, Max Lucado, C.S. Lewis, Philip Yancey și Ruth Chou Simons; mă pasionează literatura pentru copii, romanele istorice, cărțile despre cărți și legătura dintre artă și credință, Japonia și modul în care frumusețea ne apropie de Dumnezeu. Sunt căsătorită și, din 2015, sunt și mama unui băiat, Mihai, pe care doresc să îl cresc cititor. Dacă vreți să fiți la curent cu ce citesc, mă găsiți pe Goodreads. Vezi toate articolele lui Irina Trancă