Ce dulce a devenit deodată pentru mine să fiu eliberat de acele bucurii neroditoare pe care cândva mă temusem să nu le pierd! Tu le-ai îndepărtat de la mine, Tu, care eşti adevărata, suverana bucurie.
Sf. Augustin, citat în Când nu-L doresc pe Dumnezeu de John Piper
Oamenii nu trebuie şi nu se cuvine să pună hotare înclinaţiilor lor spirituale şi bune. Mai degrabă ei trebuie să caute prin toate modalităţile posibile să îşi înflăcăreze dorinţele şi să obţină mai multe plăceri spirituale. Foamea şi setea noastră după Dumnezeu şi Isus Cristos şi după sfinţenie nu pot fi prea mari faţă de valoarea acestor lucruri, deoarece ele au o valoare infinită.
Johnathan Edwards, citat de John Piper în Când nu-L doresc pe Dumnezeu
Principala artă în materie de trăire spirituală este să ştii cum să te porţi cu tine. Trebuie să preiei controlul, să îţi predici, să îţi pui întrebări. Trebuie să te activezi, să te critici, să te condamni, să îţi dai îndemnuri şi să îţi spui: „Nădăjduieşte în Dumnezeu” – în loc de a murmura în felul acesta deprimat şi nefericit, iar apoi trebuie să începi să îţi aduci aminte de Dumnezeu, de cine este Dumnezeu, ce a făcut Dumnezeu şi ce a făgăduit Dumnezeu să facă. Apoi, după ce ai făcut asta, încheie cu următorul lucru important: înfruntă-te pe tine însuţi, înfruntă-i pe alţii, înfruntă-l pe diavol şi întreaga lume şi spune împreună cu psalmistul, în psalmul 42: „Iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.”
Martin Lloyd Jones, citat de John Piper în Când nu-L doresc pe Dumnezeu
Există sute de alte lucruri care concurează cu Cuvântul lui Dumnezeu pentru captarea atenţiei noastre. De aceea, trebuie să ne amintim de avantajele nemărginite şi superioare ale Cuvântului lui Dumnezeu în viaţa noastră. Citirea, meditarea, memorarea şi studierea Bibliei ne vor oferi în viaţa aceasta şi în cea viitoare mai multă bucurie decât toate lucrurile care ne ademenesc de la Cuvânt. Iată câteva din motivele pentru care valoarea Cuvântului lui Dumnezeu depăşeşte orice lucru de pe acest pământ: Continuă lectura „Un strop de viaţă #145”
Creştinii aflaţi în întunericul depresiei pot să se întrebe cu disperare: „Cum pot să ştiu că sunt cu adevărat un copil al lui Dumnezeu?” De obicei ei nu pun această întrebare pentru a li se aminti faptul că suntem mântuiţi prin har, prin credinţă. Ei ştiu acest lucru. Se întreabă cum pot să ştie dacă credinţa lor este reală. Dumnezeu trebuie să ne călăuzească atunci când alegem modul în care răspundem, iar cunoaşterea persoanei ne va ajuta să ştim ce să spunem.
S-ar putea ca primul şi cel mai bun lucru pe care îl putem spune să fie: „Te iubesc şi nu te voi părăsi”. În aceste cuvinte se poate ca cineva să simtă prezenţa susţinătoare a lui Dumnezeu, pe care s-ar putea să nu o simtă în niciun alt mod. Sau, în al doilea rând, am putea spune: „Nu mai privi la credinţa ta şi îndreaptă-ţi atenţia spre Hristos. Credinţa ne este susţinută când privim la Hristos, cel răstignit şi înviat, nu când ne luăm ochii de la Hristos pentru a ne examina credinţa. Dă-mi voie să te ajut să priveşti la Hristos.” În mod paradoxal, dacă vrem să experimentăm bucuria credinţei, nu trebuie să ne concentrăm mult asupra ei. Trebuie să ne concentrăm asupra măreţiei Mântuitorului nostru.
John Piper, Când nu-L doresc pe Dumnezeu
CARTEA E O VIAȚĂ 