biserica persecutată – Pagina 2

„Nobleţea suferinţei“ de Sabina Wurmbrand

Astăzi vă aduc în atenţie o altă autobiografie scrisă de o femeie deosebită, soţia unui pastor renumit. Este vorba despre Nobleţea suferinţei, scrisă de Sabina Wurmbrand, soţia celebrului pastor, Richard Wurmbrand.

Publicată pentru prima dată în America în 1970 sub titlul Soţia pastorului, ea descrie evenimentele istorice care au condus la arestarea lui Richard, iar apoi a Sabinei, anii de detenţie petrecuţi de Sabina la Jilava, la Canal şi la Târgşor, încheindu-se cu activitatea sa intensă în cadrul Bisericii Subterane după eliberare şi cu plecarea din ţară în 1965.

Cartea începe, aşadar, Continuă lectura „„Nobleţea suferinţei“ de Sabina Wurmbrand”

„Binecuvântată fii, închisoare!“ de Nicole-Valéry Grossu

Astăzi vă invit să descoperiţi felul în care închisoarea se poate transforma într-o binecuvântare dacă eşti dispus să vezi totul ca venind din partea lui Dumnezeu. Binecuvântată fii, închisoare! este titlul pe care a ales să-l dea Nicole-Valéry Grossu autobiografiei sale ce relatează detenţia de 4 ani în închisorile comuniste din România, între anii 1949-1953.

Născută la Turnu Măgurele în 1919 sub numele de Nicole Valeria Bruteanu, autoarea a fost încă din tinereţea sa o susţinătoare a lui Iuliu Maniu, a cărui rudă şi era, iar apoi a activat în Partidul Naţional Ţărănesc şi a fost redactor al ziarului Dreptatea până în 1945.

Ca urmare a acestor activităţi, Nicole este arestată pentru prima oară în iunie 1945 şi dusă timp de mai bine de două luni în închisoarea Malmaison din Bucureşti. De aici, va reuşi să scape datorită intervenţiei unor prieteni americani, dar va fi din nou arestată în 1949 şi va petrece următorii 4 ani prin diferite închisori şi lagăre de muncă: Mislea, Canalul, Ferma Roşie, Ghencea, Târgşor. Continuă lectura „„Binecuvântată fii, închisoare!“ de Nicole-Valéry Grossu”

Un strop de viaţă #42

În timpul celor treizeci de luni în care am zăcut în această cameră, zeci de oameni au murit, iar locurile lor au fost luate de alţii, îşi aminteşte el. Dar aici trebuie spus că s-a petrecut un fapt remarcabil: nici unul nu a murit ateu. Fascişti, comunişti, ucigaşi, hoţi, preoţi, moşieri bogaţi şi ţărani foarte săraci fuseseră închişi împreună în celula noastră; totuşi, niciunul dintre ei nu a murit fără să se fi împăcat cu Dumnezeu şi cu semenii. E uşor să fii ateu în împrejurări plăcute. O convingere fermă rezistă unor presiuni enorme; nu am văzut ca ateismul să reziste în faţa morţii.

Richard Wurmbrand, Cu Dumnezeu în subterană