Etichetă: apologetică

CARTEA E O VIAŢĂ, sezonul 10, episodul 5


Trăim într-o epocă în care suntem martorii atât ai scepticismului şi ai negării credinţei religioase, cât şi a unei renaşteri a interesului pentru religie şi spiritualitate.

Sâmbătă, 12 noiembrie, de la ora 16:00 în emisiunea CARTEA E O VIAŢĂ, aflăm cum răspunde Timothy Keller obiecţiilor aduse credinţei creştine în cartea sa Argument pentru Dumnezeu – credinţa într-o epocă a scepticismului.

Keller a scris această carte pe baza experienţei sale ca pastor al unei mega-biserici din New York, formată din oameni din foarte multe medii sociale, dar mai ales din mediul intelectual, din tineri sceptici şi oameni de afaceri.

Aflaţi cum încearcă acesta să răspundă celor mai frecvente obiecţii aduse credinţei creştine de care s-a izbit în toţi aceşti ani şi să ofere câteva argumente în favoarea ei, în emisiunea CARTEA E O VIAŢĂ la RVE Bucureşti pe 94,2 FM sau pe rve.ro.

Un strop de viață #619


Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt Se proslăvesc unul pe celălalt. În centrul universului, dragostea altruistă este sistemul circulator al vieții trinitariene a lui Dumnezeu. Persoanele care formează Sfânta Treime se proslăvesc între ele, comunică între ele și se respectă între ele. Când primii creștini greci vorbeau despre perichoresis în Dumnezeu, ei voiau să spună că fiecare persoană dumnezeiască le conține, în chiar centrul ființei sale, pe celelalte două. Într-o mișcare constantă de deschidere și acceptare, fiecare persoană le cuprinde și le înconjoară pe celelalte două.

Cornelius Plantinga, citat în Argument pentru Dumnezeu de Timothy Keller

Un strop de viaţă #610


A demonstra raţionalitatea credinţei nu înseamnă să dovedeşti fiecare element al acesteia, ci, mai degrabă, să fii în stare să demonstrezi că există motive întemeiate pentru a crede că aceste elemente sunt demne de încredere şi temeinice – de exemplu, arătând faptul că credinţa creştină dă sens tuturor lucrurilor pe care le putem observa şi experimenta. Credinţa creştină, prin urmare, poate fi comparată cu nişte lentile care ne ajută să vedem lucrurile mai clar sau cu o lumină care ne ajută să vedem mai departe şi mai bine decât am fi reuşit singuri.

Alister E. McGrath, Apologetică pur şi simplu

CARTEA E O VIAŢĂ, sezonul 10, episodul 2


Vi s-a întâmplat să fiţi vreodată acuzat că sunteţi credincios doar pentru că v-aţi născut într-o familie de credincioşi? Că credinţa voastră ţine doar de mediul în care aţi crescut şi că dacă v-aţi fi născut în altă parte, aţi fi crezut altceva?

Sâmbătă, 22 octombrie, de la ora 16:00 în emisiunea CARTEA E O VIAŢĂ, aflăm cum să răspundem acestor acuzaţii din cartea De ce continui să cred scrisă de Joe Boot.

Inspirat de scrierile lui Blaise Pascal şi Cornelius Van Til, Joe Boot caută să arate că singura dovadă a lui Dumnezeu se găseşte în Cristosul Scripturii. El susţine că doar pe această bază poate fi apărat eficient creştinismul şi poate fi considerat singurul fundament posibil pentru cunoaşterea şi inteligibilitatea experienţei umane.

Aflaţi de ce merită să credem sau să continuăm să o facem, ascultând emisiunea CARTEA E O VIAŢĂ la RVE Bucureşti pe 94,2 FM sau pe rve.ro.

Un strop de viață #595


Argumentul meu împotriva lui Dumnezeu a fost acela că universul părea atât de crud și de nedrept. Dar de unde am preluat ideea aceasta de drept și nedrept? Nimeni nu spune că o linie este strâmbă, decât dacă are idee, măcar într-o anumită măsură, cum arată una dreaptă. Cu ce am comparat eu universul acesta când l-am numit nedrept? Dacă tot spectacolul este rău și fără sens, de la început până la sfârșit, atunci de ce eu, care ar trebui să fac parte la rândul meu din el, mă trezesc având o reacție atât de violentă împotriva lui?

Astfel, prin însuși faptul că încercam să arăt că Dumnezeu nu există – cu alte cuvinte, că întreaga realitate este lipsită de sens – m-am văzut nevoit să presupun că o parte a realității – și anume, ideea mea de dreptate – era una care avea sens. Prin urmare, ateismul se dovedește a fi prea simplu. Dacă întregul univers este lipsit de sens, n-ar fi trebuit să aflăm niciodată că este așa, după cum, dacă nu ar exista deloc lumină în univers, și prin urmare, nicio vietate cu ochi, n-ar trebui să știm că trăim în întuneric. Întunericul ar trebui să fie lipsit de sens pentru noi.

C.S. Lewis în „Întrebari de care se tem creștinii (Însoțite de răspunsuri)” de Mark Mittelberg