Etichetă: Advent

Un strop de viaţă #384


Dumnezeu întotdeauna vede şi El va purta de grijă.

Asta este tot ce contează: Dumnezeu întotdeauna vede şi întotdeauna se va îngriji de tot.

S-ar putea ca picioarele tale să fie obosite, s-ar putea ca inima ta să fie împovărată şi s-ar putea să ai multe întrebări, dar, indiferent de problema cu care te confrunţi, ea poartă numele Muntele Moria: Domnul îşi va face apariţia. El îţi va purta de grijă. Domnul va interveni. […]

Prins în febra Adventului s-ar putea să nici nu ştii cum să spui cu voce tare: Credeam că va fi mai uşor. Însă Dumnezeul tău se apropie de tine şi-ţi spune: Eu te voi ajuta. S-ar putea să nici nu ştii cum să spui: Credeam că va fi altfel. Însă Dumnezeul tău se apropie de tine şi-ţi spune: Eu îţi voi da harul de care ai nevoie. S-ar putea să nici nu ştii cum să zici: Credeam că va fi… mai mult. Însă Dumnezeul tău te atinge şi-ţi spune: Eu voi fi cu tine.

Ann Voskamp, Cel mai mare dar

Un strop de viaţă #383


Voi zâmbi azi, voi râde, mă voi bucura de El şi de acum şi de harul minunat, pentru că Dumnezeu le face pe femeile obosite să râdă! Râsul este darul Lui pentru mine – har oxigenat! Indiferent ce s-ar întâmpla astăzi Isus este ultimul cuvânt şi ne bucurăm din nou şi din nou şi din nou pentru că harul este oxigenul nostru acum.

Ann Voskamp

Un strop de viaţă #382


Astăzi nu mă voi lăsa copleşit de sezon, ci de bunătatea lui Dumnezeu pentru ca şi eu să-i copleşesc pe alţii cu bunătatea lui Dumnezeu. Voi fi o binecuvântare pentru alţii – în măsura în care mi-am numărat binecuvântările şi am experimentat eu însumi binecuvântarea. Cel mai mare dar pe care îl oferă Dumnezeu sufletului este propria Sa prezenţă.

Ann Voskamp

Un strop de viaţă #381


…în creştinism cerul se coboară şi Cristos vine în lumea aceasta să fie alături de noi, să sufere împreună cu noi. Avem parte de favorul divin doar pentru că Cristos simte durerea.

Cristos vine ca o arcă, ca un jgheab peste ape. Citim ştirile şi ne întrebăm: Dacă ar exista un Dumnezeu căruia Îi pasă cu adevărat de noi, El s-ar uita la lumea aceasta şi inima Lui S-ar frânge.

Dumnezeu Se uită însă la Cruce şi spune: Inima Mea s-a frânt.

Pe acea Cruce, soldaţii I-au străpuns coasta cu o suliţă şi I-au atins inima, plină de durere, şi din inima Lui frântă au ţâşnit apă şi sânge, un şuvoi al dragostei.

Inima lui Dumnezeu se frânge. Se frânge în două ca să ne permită să intrăm în arca dragostei Sale.

Fiecare potop de stres este o invitaţie de a urca în arca Mântuitorului nostru.

Fiecare potop de probleme reface topografia sufletelor noastre – făcându-ne mai buni sau mai înverşunaţi.

Fiecare problemă este un potop, şi noi putem fie să ne ridicăm, fie să ne afundăm. Dar faptul că suntem în arca lui Cristos ne permite întotdeauna să ne ridicăm.

Harul are şi el şuvoaiele sale…

Harul coboară la noi pentru ca noi să ne putem ridica.

Ann Voskamp, Cel mai mare dar

Un strop de viaţă #380


Aşteaptă venirea lui Dumnezeu în ieslea care Îl face să fie pâine pentru noi, cei înfometaţi.

Aşteaptă-L pe Mântuitorul în scutecele care Îl fac să fie haina neprihănirii pentru noi, cei dezbrăcaţi şi murdari.

Isus ne aduce ceea ce niciunul dintre noi nu poate aduce, dar fiecare dintre noi îşi doreşte: Crăciunul.

Şi iată-L – Darul extraordinar, tăiat, zdrobit şi dăruit nouă.

Darul care a fost crucificat pe o cruce pentru noi.

Darul ale cărui mâini şi picioare au fost străpunse pentru tine.

Ann Voskamp, Cel mai mare Dar