adevărata închinare – CARTEA E O VIAȚĂ

#SCRIPTUM20 – „Tot ce merită Dumnezeu” de N.T. Wright

În 2021, librăria și editura Scriptum împlinește 20 de ani de activitate, și 25 de ani de existență ca firmă. Dat fiind faptul că și noi am prezentat în emisiunile CARTEA E O VIAȚĂ și aici pe blog o mulțime de cărți ale editurii, sărbătorim și noi împreună cu Scriptum! Iar pentru această ocazie specială, vă readucem în atenție cărțile editurii pe care le-am prezentat de-a lungul timpului. Sperăm ca ideile din aceste cărți să vă fie și vouă de folos așa cum ne-au fost și nouă. Dacă nu le-ați citit încă, acum este momentul! Dacă le-ați citit deja și vă reamintiți cu drag de ele, puteți să le faceți cadou cuiva care să experimenteze mai departe bucuria unei cărți bune.

Le puteți face o vizită celor de la Scriptum aici. De asemenea, nu uitați de giveaway-urile lor lunare. Puteți descoperi cadoul din luna iunie și regulamentul aici.

Creștinismul este ori cea mai devastatoare dezvăluire a celei mai profunde realități a lumii, ori o prefăcătorie, un nonsens, o parte a unei mari înscenări. Mulți dintre noi nu suntem capabili să susținem niciunul dintre aceste lucruri, așa că ne condamnăm să trăim într-o lume superficială. S-ar putea să nu fim mulțumiți acolo, dar nu știm cum să scăpăm, observă profesorul și fostul episcop N.T. Wright cartea Tot ce merită Dumnezeu. Adevărata închinare și chemare a Bisericii.

Această carte este o încercare de a susține că drumul de urmat se află într-o închinare curată înaintea Dumnezeului celui viu și adevărat și în urmarea acestui Dumnezeu, oriunde ne-ar conduce, indiferent dacă aceasta coincide sau nu cu tradițiile noastre. Închinarea nu este ceva opțional pentru creștini, o activitate religioasă orientată spre propria plăcere. Ea este starea fundamentală a creștinului și este de fapt starea autentică a omului. Cuvântul „închinare” înseamnă a-I da lui Dumnezeu tot ceea ce merită, tot ceea ce este valoros. De aici și titlul cărții.

Dacă Îl luăm pe Dumnezeu în serios, constatăm că trebuie să ne luăm în serios și pe noi înșine. Desigur, nu devenind posomorâți sau depresivi, ci mai degrabă în sensul că trebuie să ne privim în oglindă și să ne punem câteva întrebări directe cu privire la cine suntem și la ce vrem să facem. Dacă Dumnezeu este Dumnezeu, atunci aceste întrebări merită să fie puse. Dacă Isus este Cuvântul lui Dumnezeu, aceste răspunsuri s-ar putea să-ți taie suflarea – și să-ți ofere suflarea lui Dumnezeu în loc. Când se întâmplă așa ceva, prima consecință este închinarea, să I te închini lui Dumnezeu pentru tot ceea ce este; iar rezultatul următor va fi misiunea. Despre aceasta mișcare și acest ritm vorbește cartea de față, încheie N.T. Wright introducerea.

Continuă lectura

„Tot ce merită Dumnezeu” de N.T. Wright

Cum poți face față sfârșitului unei lumi și începutului alteia? Cum poți pune un cutremur într-o eprubetă sau marea într-o sticlă? Cum poți să trăiești cu gândul înfricoșător că uraganul s-a înomenit, că focul a devenit carne, că viața însăși a prins viață și a intrat în lumea noastră? Creștinismul fie înseamnă toate acestea, fie nu înseamnă nimic.

Așa își începe profesorul și fostul episcop N.T. Wright cartea Tot ce merită Dumnezeu. Adevărata închinare și chemare a Bisericii.

Continuă lectura

Un strop de viață #386

„Când a auzit împăratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; şi tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el”. (Matei 2:3)

Isus îi tulbură pe cei care nu doresc să I se închine şi aduce împotrivire față de cei care doresc să I se închine. Probabil nu aceasta este ideea principală în evanghelia după Matei, dar nu poate fi pierdută din vedere pe măsură ce povestirea continuă.

În această povestire, sunt două feluri de oameni care nu doresc să i se închine lui Isus, Mesia.

Primii sunt cei care nu fac nimic legat de Isus. El nu există în viaţa lor. Acest grup este reprezentat de preoţii cei mai de seamă şi cărturari. Versetul 4: „A adunat pe toţi preoţii cei mai de seamă şi pe cărturarii norodului, şi a căutat să afle de la ei unde trebuia să se nască Hristosul” Şi ei i-au spus: şi-au făcut treaba, ca de obicei. Tăcerea şi inactivitatea liderilor este copleşitoare având în vedere măreţia a ceea ce urma să se întâmple.

Celălalt grup de oameni care nu vrea să I se închine lui Isus este acela care se simte ameninţat de El. Acesta este Irod din povestirea noastră. Lui îi este foarte teamă. Atât de tare încât unelteşte, înşeală şi comite genocid doar ca să scape de Isus.

Şi în zilele noastre avem aceleaşi tipuri de opoziţii faţă de Isus şi închinătorii Săi: indiferenţa şi duşmănia. Te afli în unul din cele două grupuri?

Fie ca de acest Crăciun, să Îl iei în considerare pe Mesia şi să te gândeşti ce înseamnă să I te închini Lui.

John Piper, Good News of Great Joy

Un strop de viață #368

Spiritualitatea de dragul spiritualităţii nu este suficientă pentru a fi spiritual.

Există multe capcane în lumea religiei.Toate ceremoniile religioase pe care le impunem – de la automutilare la diferitele puncte geografice care controlează spiritualitatea – nu sunt oare doar mijloace create de noi, oamenii, menite a ne face să simţim că plătim un preţ pentru apropierea de Dumnezeu? Dar oare chiar cere Dumnezeu aşa ceva? Oare nu spiritul nostru zdrobit şi sufletul nostru frânt ne determină să ne apropiem de El? Religia şi elementele ei specifice ne pot distrage foarte uşor atenţia de la adevărata semnificaţie a mântuirii, care nu are nimic de-a face cu un ritual, ci e o relaţie; nu implică nicio postură a trupului, ci e o nevoie a sufletului; nu are legătură cu un anumit moment al zilei, ci e prezenţa Lui permanentă; nu cere să-L îmbunezi pe Dumnezeu, ci să te odihneşti în purtarea Lui de grijă; nu este în relaţie cu cultura, ci cu adevărul; nu presupune câştigarea păcii, ci se bazează pe puterea lui Dumnezeu care face minuni. El este Cel care protejează mirarea.

Ravi Zacharias, Redescoperă mirarea

Un strop de viaţă #259

…în adunările de astăzi foarte mulţi stau ca simpli spectatori şi consumatori de spectacole! Ba uneori se mai transformă şi în critici, ca cei care-şi câştigă faima făcând asta prin ziare şi reviste. Puţini ştiu sau îşi dau seama că închinarea plăcută Domnului nu este aceea din „spectacolul exterior al liturghiei sau al procesiunilor şi corurilor din catedrale“, ci a rămas şi astăzi tot aceea făcută „în duh şi în adevăr, căci Dumnezeu este Duh, şi cine I se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr“. Dacă ne adunăm doar ca să ne cântăm unii altora şi ca să ne impresionăm unii pe ceilalţi, ca să ne căpătăm răsplata de la oameni, n-am făcut încă nimic duhovniceşte! N-am învăţat să ne cuplăm la reţea şi să „intrăm în emisie“ duhovniceşte!

Daniel Brânzei, Amintiri cu sfinţi vol.3