La masă e nevoie de comunitate. La masă trebuie să stăm jos împreună – cu tot cu fasolea verde zdrobită, crizele de nervi, mofturoșii și toate celelalte.
Orice greșeli au fost comise înainte ar trebui lăsate deoparte. Când ne plecăm capetele, tragem cu toții aer în piept și o luăm de la capăt.
Dacă ești ca mine, a trece brusc de la „mamstrul” care își controlează trupele neascultătoare la o gazdă amabilă și primitoare la masa de seară nu se va întâmpla imediat. Dar aceasta este ținta.
Haideți să nu obosim să gătim mâncăruri hrănitoare și să le mâncăm împreună, pentru că în douăzeci de ani de acum vom putea să culegem o recoltă frumoasă dacă nu renunțăm.
Jessica Smartt, Memory-Making Mom
CARTEA E O VIAȚĂ 