Cuvântul 19
Despre rugăciune și despre cântarea de psalmi
În timpul citirii sau al cântării, mintea ta să fie ocupată cu înțelegerea cuvintelor pe care le aude sau cu o anumită rugăciune. Nimeni să nu se îndeletnicească în timpul rugăciunii cu o altă lucrare. Cuptorul încearcă aurul, iar starea de rugăciune încearcă osârdia și dragostea către Dumnezeu. Cine și-a agonisit lucrarea de laudă a rugăciunii, acela de Dumnezeu s-a apropiat.
Sfântul Ioan Scărarul
Cuvântul 18
Cel împietrit la inimă este filosof fără de minte, învățător care se osândește pe sine însuși, iubitor de cuvinte care vorbește împotriva sa, orb care îi învață pe alții să vadă. Se plânge de boală și nu încetează să mănânce cele care îl vatămă. Se roagă să fie izbăvit de patimă, și îndată o împlinește cu fapta. Vorbește despre înfrânare, dar se năpustește la îmbuibare.
Ştiind că eşti împietrit, că grumazul îţi este un drug de fier şi că ai o frunte de aramă, ţi-am vestit de mult aceste lucruri, ţi le-am spus mai înainte ca să se întâmple, ca să nu poţi să zici: ‘Idolul meu le-a făcut, chipul meu cioplit sau chipul meu turnat le-a poruncit!’ Ai auzit toate aceste lucruri pe care le vezi acum! Şi nu vreţi să le mărturisiţi acum?… De acum, îţi vestesc lucruri noi, ascunse, necunoscute de tine. Ele se fac în timpul de faţă şi nu fac parte din trecut; până în ziua de azi n-aveai nicio cunoştinţă despre ele, ca să nu poţi zice: ‘Iată că le ştiam.’ Nici nu le-ai auzit, nici nu le-ai ştiut şi nici nu-ţi era deschisă odinioară urechea la ele, căci ştiam că ai să fii necredincios şi că din naştere ai fost numit răzvrătit. Din pricina Numelui Meu sunt îndelung răbdător, pentru slava Mea Mă opresc faţă de tine, ca să nu te nimicesc. (Isaia 48)
Sfântul Ioan Scărarul
Cuvântul 17
Despre neagonisire
Neagonisirea este lepădarea grijilor pământești, viață fără de grijă, călătorie fără împiedicare, credință în poruncile Mântuitorului; ea este străină de întristare.
Omul neagonisitor se roagă cu mintea curată, dar cel iubitor de agoniseală se roagă cu mintea la chipurile materiei.
Cel ce a gustat din bunătățile cele de sus lesne le disprețuiește pe cele pământești, iar cel ce nu le-a gustat pe cele dintâi, acela se bucură pentru agonisirea celor de pe urmă.
Sfântul Ioan Scărarul
Cuvântul 16
Despre iubirea de argint
Iubirea de argint este închinare la idoli, fiică a necredinței, dezvinovățire de sine cu neputințele proprii, prezicătoare a bătrâneților, mai înainte vestitoare a foametei.
Iubitorul de argint strâmbă din nas la cuvântul Evangheliei și o calcă pe aceasta de bunăvoie. Cel ce se plânge pe sine însuși, acela s-a lepădat și de trupul său și nu-l cruță la vreme de nevoie. Cel ce a biruit această patimă a curmat grijile, dar cel legat de ea niciodată nu se va ruga curat.
Sfântul Ioan Scărarul
Cuvântul 15
A avea curăție înseamnă a-ți însuși firea celor fără de trup. Curăția este casa cea dorită a lui Hristos și cerul pământesc al inimii. Curăția este o lepădare mai presus de fire a firii. Curat este acela care dragostea (cea trupească) o înlătură prin dragoste (dumnezeiască) și focul cel trupesc l-a stins cu focul cel nematerial. Întreaga înțelepciune (neprihănirea) este o numire atotcuprinzătoare a tuturor virtuților. Întreaga înțelepciune este curăția sufletului și a trupului.
Sfântul Ioan Scărarul
CARTEA E O VIAȚĂ 