Cuvântul 18
Cel împietrit la inimă este filosof fără de minte, învățător care se osândește pe sine însuși, iubitor de cuvinte care vorbește împotriva sa, orb care îi învață pe alții să vadă. Se plânge de boală și nu încetează să mănânce cele care îl vatămă. Se roagă să fie izbăvit de patimă, și îndată o împlinește cu fapta. Vorbește despre înfrânare, dar se năpustește la îmbuibare.
Ştiind că eşti împietrit, că grumazul îţi este un drug de fier şi că ai o frunte de aramă, ţi-am vestit de mult aceste lucruri, ţi le-am spus mai înainte ca să se întâmple, ca să nu poţi să zici: ‘Idolul meu le-a făcut, chipul meu cioplit sau chipul meu turnat le-a poruncit!’ Ai auzit toate aceste lucruri pe care le vezi acum! Şi nu vreţi să le mărturisiţi acum?… De acum, îţi vestesc lucruri noi, ascunse, necunoscute de tine. Ele se fac în timpul de faţă şi nu fac parte din trecut; până în ziua de azi n-aveai nicio cunoştinţă despre ele, ca să nu poţi zice: ‘Iată că le ştiam.’ Nici nu le-ai auzit, nici nu le-ai ştiut şi nici nu-ţi era deschisă odinioară urechea la ele, căci ştiam că ai să fii necredincios şi că din naştere ai fost numit răzvrătit. Din pricina Numelui Meu sunt îndelung răbdător, pentru slava Mea Mă opresc faţă de tine, ca să nu te nimicesc. (Isaia 48)
Sfântul Ioan Scărarul