Un strop de viaţă – Pagina 5

Un strop de viață în preajma Paștelui 2024 #12

Noi nu suntem conștienți de rostul vieții noastre. Orice lucrare aici pe pământ și în cosmos este lucrarea lui Dumnezeu, iar noi mereu lucrăm cu reținere, adică nesincer și nu numai Dumnezeu, ci nimeni nu rabdă asta. Știm că cosmosul este al lui Dumnezeu; totul este al Lui, indiferent de ce sarcină ne este dată.

Fie că acea persoană este bună sau nu, evlavioasă sau nu, conștientă sau nu de datoria sa, ea va răspunde pentru asta. Noi nu trebuie să ținem cont de cine ne dă sarcinile, ci trebuie să știm că fiecare lucru aici pe pământ și în cosmos este lucrarea lui Dumnezeu și trebuie să-l facem din inimă, fără rezerve.

Când facem așa, suntem liberi de împotrivirea lăuntrică. Fiecare faptă a noastră este de folos tuturor, începând cu familia, oriunde ne aflăm. Așadar trebuie să fim mereu sinceri. Atunci din noi izvorăște pace, liniște, dragoste și suntem iubiți. Prin gândurile noastre îi atragem și îi alungăm și pe prieteni, și pe neprieteni, și pe rude, și pe apropiați. Puțini oameni bagă de seamă și de aceea se și suferă mult.

Starețul Tadei de la Vitovnița, Ai biruit patima, ai biruit tristețea. Cu Dumnezeu, toate sunt cu putință

Un strop de viață în preajma Paștelui 2024 #11

Sfântul Ioan Gură de Aur învață că orice rău izvorăște din noi înșine și abia apoi de la diavol. Dacă ne ținem mintea trează și inima tare în credință, diavolul nu ne poate atinge. Diavolul vine numai în întâmpinarea propriilor noastre gânduri rele. Atunci când suntem pizmași, mânioși, urâm pe cineva și facem asta des sau o vreme îndelungată, noi înșine facem fereastră în ființa noastră pentru diavol. El hrănește mai departe aceste păcate și nu reușim să ne eliberăm de ele lesne. Uneori ne chinuie atât de mult un păcat, încât el ajunge a doua fire a noastră și atunci numai Dumnezeu ne poate izbăvi și de noi înșine, și de diavol.

Starețul Tadei de la Vitovnița, Ai biruit patima, ai biruit tristețea. Cu Dumnezeu, toate sunt cu putință

Un strop de viață în preajma Paștelui 2024 #10

Oricât de mare ar fi necazul care ne va cuprinde, să nu deznădăjduim: totul va trece, slavă Domnului…
Vremurile de astăzi sunt din ce în ce mai grele, iar oamenii nu se îndreaptă, nu se îmbunează, le este din ce în ce mai greu – pentru că nu știu că noi, oamenii, suntem ființe cu putere cugetătoare și, prin gândurile cu care ne îndeletnicim pe pământ, stârnim de fapt neorânduială. Din pricina acestor gânduri rele, nu avem pace nici noi, nici ceilalți.
De ne îndeletnicim cu gânduri și dorințe bune, aceste gânduri ne dau pace și bucurie încă din această viață, dar mai cu seamă în veșnicie – înțelegem că nu este moarte, că moartea a fost biruită. Domnul a biruit moartea și ne-a dăruit viața cea veșnică.

Starețul Tadei de la Vitovnița, Raiul se dobândește aici. Cum să păstrezi pacea și bucuria în Duhul Sfânt

Un strop de viață în preajma Paștelui 2024 #9

Foarte puțini sunt oamenii care își vin în fire, care înțeleg ce este viața. Ne rugăm lui Dumnezeu numai cu trupul, cu buzele – împlinim aceasta de formă și atunci pierdem duhul. Mijloace precum rugăciunea și postul ne slujesc la înălțarea sufletului, la întoarcerea lui către starea cea dintru început. Trebuie să ne ostenim, cu ajutorul lui Dumnezeu, ca întru noi să se împlinească însușirile Mântuitorului Hristos. Știm că El a fost blând și pașnic și bun – și noi trebuie să ne ostenim să fim așa, dar noi nu avem putere pentru a face asta, și pentru aceasta trebuie să o cerem de la Dumnezeu. Așa cum este cu neputință ca becul să lumineze fără curent electric, așa nici noi nu putem fără Dumnezeu, precum și spune Domnul: Fără de Mine, nu puteți face nimic.

Starețul Tadei de la Vitovnița, Raiul se dobândește aici. Cum să păstrezi pacea și bucuria în Duhul Sfânt

Părinți duhovnicești contemporani – Luca al Crimeei

Arhiepiscopul Luca al Crimeei (1877 – 1961) a fost unul dintre acei oameni rari care și-a păstrat verticalitatea fără să urască și a spus întotdeauna adevărul fără dorința de a răni.

Valentin Voino-Iasenețki s-a născut în 1877, într-o familie cu nobile rădăcini strămoșești. A primit o aleasă educație. Înclinând mai întâi spre pictură, tânărul Valentin și-a îndreptat pașii spre Academia de Arte Frumoase din Kiev. Simțind o puternică dorință de a-și ajuta semenii, el a renunțat la pictură, cotind spre medicină. Astfel, Valentin s-a înscris la Facultatea de Medicină din Kiev.
Încă de tânăr, studiind Sfintele Scripturi, a dobândit o concepție corectă despre învățătura lui Hristos. A fost în mod special impresionat de acel loc din Evanghelie în care Isus spune „Secerișul este mult, iar lucrătorii puțini”.
Inima a început pur și simplu să-mi tremure și am strigat fără cuvinte: „O, Doamne! Nu cumva sunt puțini lucrătorii Tăi?” Mai târziu, după mulți ani, când Domnul m-a chemat să lucrez în țarina Sa, am dobândit încredințarea că acest text evanghelic a fost prima chemare a lui Dumnezeu la slujirea Lui.

După ce am primit toți diplomele, colegii de an m-au întrebat cu ce am de gând să mă ocup. Când am răspuns că sunt hotărât să devin medic de țară, au zis cu ochii căscați de uimire: „Cum, dumneavoastră să fiți medic de țară?! Doar sunteți savant de vocație!” Am fost necăjit de faptul că nu mă înțeleg deloc, fiindcă eu studiasem medicina cu singurul scop de a fi toată viața medic de țară pentru a da ajutor oamenilor sărmani.

Continuă lectura