Un strop de viaţă – Pagina 158

Un strop de viață #717

Moartea și Învierea lui Hristos ne învață că Bunătatea nu se poate păstra fără lepădare de sine și fără jertfă. De fapt, doar cultura sacrificiului – renunțarea la iluziile lumii în favoarea voinței divine – Îl poate ține pe Dumnezeu în ecuația firii noastre omenești, făcându-ne să-I semănăm. Doar sacrificiul sfințește iubirea, doar cultura jertfei este adevărata cultură, Învierea fiind chezășia entuziasmului pe care-l are creștinul care nu se tulbură în fața morții, știind că, prin credință, învinge împreună cu Hristos.

Mihai Fățilă, Poate fi trimis Dumnezeu în exil?

Un strop de viață #716

Orice fetiță visează; și dacă are încredere în Cristos din toată inima ei, nimic nu-L poate face pe Dumnezeu să nu îndeplinească și chiar să depășească un ideal copilăresc printr-o realitate divină. Sinuciderea soțului ei nu L-a împiedicat pe Dumnezeu să depășească visurile lui Kay Arthur. Paralizia ei bruscă nu L-a oprit pe Dumnezeu să depășească visurile lui Joni Eareckson Tada. Perioada groaznică în care a fost prizonieră într-un lagăr de concentrare nu L-a împiedicat pe Dumnezeu să facă mult mai mult decât visurile lui Corrie ten Boom. Lumea ei de sărăcie și suferință nu L-a oprit pe Dumnezeu să depășească visurile Maicii Tereza. Atunci când trecem dincolo de planurile și scopurile noastre personale, ca să-L apucăm pe Cristos de mână și să umblăm pe drumul pe care El L-a ales pentru noi, Dumnezeu ne depășește visurile. El este obligat să ne țină nesatisfăcuți până ne întoarcem la El și la planul Lui ca să fim satisfăcuți pe deplin.

Beth Moore, citată de Sharon Jaynes în Cele 5 visuri ale oricărei femei… și modul în care Dumnezeu vrea să le împlinească

Un strop de viață #715

Paștele este o trecere: de la întuneric la lumină, de la robie la libertate, de la moarte la viață. A ne converti la bucurie în Duminica Învierii nu înseamnă, însă, că vom fi scutiți de temeri. Înseamnă doar să credem că toate firele de păr de pe capul nostru sunt numărate și că nici unul nu se clintește fără voia Tatălui. Acest adevăr – care e o mare mângâiere – ne mai spune că Dumnezeu ne iubește așa cum suntem, chemându-ne pe nume și stându-ne alături, dar ne cere convertirea, dăruindu-ne harul. Aceasta e misiunea Bisericii și a fiecărui credincios – de a contribui prin viața sa la schimbarea lumii.

Mihai Fățilă, Poate fi trimis Dumnezeu în exil?

Un strop de viață #714

Ce-are a face povestea lui Iosif cu tine și cu mine? Totul. Dumnezeu are un plan pentru fiecare dintre copiii Lui. „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2:9). Oamenii ne pot abuza, se pot folosi de noi și se pot purta urât cu noi. Tragedia se poate ține scai de noi. Și totuși, visurile lui Dumnezeu se vor îndeplini atunci când cooperăm cu El.

Sharon Jaynes, Cele 5 visuri ale oricărei femei… și modul în care Dumnezeu vrea să le împlinească

Un strop de viață #713

Când a luat Isus oţetul, a zis: „S-a isprăvit!” Apoi şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.

Ioan 19: 30

Culminația Evangheliei și culminația întregii povestiri a lui Israel e paradoxala „întronizare” a lui Isus pe cruce, momentul final al împlinirii marii povestiri scripturistice. Ultimul cuvânt al lui Isus, „tetelestai”, „S-a sfârșit!”, spune limpede asta. S-a încheiat povestea – povestea creației, povestea legământului lui Dumnezeu cu Israel.Poate începe acum o nouă creație, așa cum se întâmplă îndată după învierea lui Isus. Acum poate fi lansat noul legământ, când ucenicii sunt trimiși în lume înzestrați cu Duhul lui Isus. Acesta e modul în care povestea lui Israel ajunge la ținta ei și poate aduce acum roade în întreaga lume.

N.T. Wright, Cum a devenit Dumnezeu Împărat. Povestea uitată a Evangheliilor