Autor: Irina Trancă

Sunt absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi a unui Master în Teoria şi Practica Editării, ambele la Universitatea din București, am fost voluntar la RVE Bucureşti din 2006 și am fost redactor angajat între anii 2016-2020. Printre autorii mei creştini preferaţi se numără Michael Card, Max Lucado, C.S. Lewis, Philip Yancey și Ruth Chou Simons; mă pasionează literatura pentru copii, romanele istorice, cărțile despre cărți și legătura dintre artă și credință, Japonia și modul în care frumusețea ne apropie de Dumnezeu. Sunt căsătorită și, din 2015, sunt și mama unui băiat, Mihai, pe care doresc să îl cresc cititor. Dacă vreți să fiți la curent cu ce citesc, mă găsiți pe Goodreads.

Un strop de viață #816


Dumnezeul care poartă răni nu spune: „Nu te teme, căci îți voi oferi toate răspunsurile.”

El nu spune: „Nu te teme, căci îți voi lua toată durerea.”

El nu spune: „Nu te teme, căci voi face tot ce credeți voi.”

Dumnezeul care poartă răni este Cel Preaînalt, Dumnezeul Cel Atotputernic, care spune ca și cum te-ar îmbrățișa: „Nu te teme, căci Eu sunt aici.”

Cum ar fi dacă în loc să ne dorim lucruri bune pentru noi, ne-am dori un Dumnezeu bun care să fie cu noi?

Problema răului este rezolvată prin prezența lui Emanuel: Dumnezeu este cu noi.

Ann Voskamp, When You Ask “Why, God?” [How To Surprisingly Rise & Turn the Question of Suffering Into The Answer We Need]

Un strop de viață #814


..în mijlocul furtunilor, al tuturor furtunilor noastre, un lucru este mereu adevărat: câteodată Dumnezeu potolește furtunile – și câteodată furtuna se învolburează în continuare și El ne potolește temerile. Toate furtunile se potolesc doar la sunetul Unei Voci.

Ann Voskamp, Only the Good Stuff: Multivitamins for Your Weekend [09.02.17]

Un strop de viață #812


Când ne trăim viața după filosofia care spune că ne-am câștigat și ne merităm posesiunile, e mult mai probabil să ținem cu dinții de ele în loc să le împărțim cu mână largă. Când ne amintim că toate lucrurile vin de la Domnul, e mai ușor să ținem binecuvântările Lui cu mâinile deschise și să dăm cu generozitate.

Erin Odom, How God Meets Every Single Need

Un strop de viață #810


Mă întreb câți dintre noi, cei care pretindem că suntem ai lui Hristos, ne asemănăm într-o anumită măsură cu un copac putrezit. Arătăm destul de bine pentru lumea din jur și – mai important – pentru comunitatea bisericii noastre și a prietenilor noștri creștini. Purtarea noastră exterioară ar putea da semne de mici probleme, dar aproape nimeni nu știe că în interior, acolo unde ar trebui să existe ascultare și sfințenie, există un gol spiritual mortal. Suntem putrezi.

Personal, mă minunez de putreziciunea care se strecoară în viața mea. Putreziciunea unui spirit critic, a unui cuvânt neglijent, a unui spirit mândru. Putreziciunea îngrijorării cornice, a lipsei de rugăciune, a discursului exagerat și a egoismului.

Vestea bună este că, spre deosebire de un copac, există speranță pentru mine și pentru tine. Dumnezeu poate să restaureze ani întregi de putreziciune. Vestea proastă este că dacă persistăm în auto-amăgirea noastră, putrezirea spirituală ne va ucide în final. Până la urmă, dacă putrezim sau nu este o chestiune de alegere. Haideți să alegem cu înțelepciune!

 

Jon Gauger, Rotten to the Elbow!

Un strop de viață #808


Îmi poți arăta un om de pe pământ, care n-ar avea destul de lucru toată viața pentru a împlini și această Poruncă? Căci cine trăiește fără de ispită, fie și măcar o oră? Ca să nici nu mai pomenesc de ispitele pe care ți le fac necazurile, care sunt fără de număr! Totuși, cea mai primejdioasă dintre toate ispitele este atunci când nu ai parte de nici o încercare și totul îți merge bine; căci atunci omul este ispitit să-L uite pe Dumnezeu, să devină prea îndrăzneț și să folosească cum nu trebuie vremea de belșug. Dar tocmai atunci, într-o asemenea vreme când îi merge bine, omul are nevoie să cheme de zece ori mai mult Numele Domnului decât la vreme de necaz.

Marin Luther, Despre faptele bune în Scrieri, volumul 2, Reforma și viața socială