Cel mai câștigat e călătorul cultivat, care aruncă asupra celorlalți o privire curios antropologică.
Cu cât călătorim mai mult și mai devreme în compania copiilor noștri, cu atât mai ușor pregătim terenul unei educații fertile.
Învățați-vă copiii cu folosirea ghidurilor turistice de calitate și cu disciplina unor itinerarii culturale atent programate.
Teodor Baconschi, Averea bunei educații
Autor: Irina Trancă
Sunt absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi a unui Master în Teoria şi Practica Editării, ambele la Universitatea din București, am fost voluntar la RVE Bucureşti din 2006 și am fost redactor angajat între anii 2016-2020.
Printre autorii mei creştini preferaţi se numără Michael Card, Max Lucado, C.S. Lewis, Philip Yancey și Ruth Chou Simons; mă pasionează literatura pentru copii, romanele istorice, cărțile despre cărți și legătura dintre artă și credință, Japonia și modul în care frumusețea ne apropie de Dumnezeu.
Sunt căsătorită și, din 2015, sunt și mama unui băiat, Mihai, pe care doresc să îl cresc cititor.
Dacă vreți să fiți la curent cu ce citesc, mă găsiți pe Goodreads.
Frumusețe în întuneric #8 – Slujirea audienței
Madeleine L’Engle spune că arta care nu este bună prin definiție nu este artă creștină, în timp ce, pe de altă parte, arta bună, adevărată și frumoasă este artă creștină, indiferent ce crede artistul.
Continuă lectura „Frumusețe în întuneric #8 – Slujirea audienței”Cărți cu dor de ducă #31 – Din Liverpool în Carpați
N-aveam de lucru, n-aveam bani. Urma să-mi pierd casa, afacerea, totul. Așa că, deși trecusem de 50 de ani, nu eram deloc în formă, nu stăteam prea bine cu banii și eram singură, m-am mutat în Transilvania ca să-mi revin și ca să o iau de la capăt.
Aceasta este povestea modului în care am reușit să evit un dezastru – și a prețului plătit, precum și povestea felului în care Transilvania m-a readus la viață, oferindu-mi pace, siguranță și bucurie.
Continuă lectura „Cărți cu dor de ducă #31 – Din Liverpool în Carpați”Un strop de viață pentru părinți #31
Părinții, școala și chiar clerul (care asigură transmiterea credinței religioase prin catehism) câștigă mai mult, împreună cu copiii, dacă îi deprind cu regulile logicii, respectul față de argument, nevoia de date verificabile și așteptarea de a modela în timp deopotrivă forma și substanța certitudinilor din care-și inspiră strategia existențială. Am depășit epoca în care copilul învață să vorbească în primii șapte ani, e alfabetizat în următorii doisprezece și obține (sau nu) o ulterioară „specializare” universitară, care-i va asigura existența profesională liniară, înainte de o „binemeritată” pensie. Învățăm toată viața, ne multiplicăm expertiza, participăm la o economie intelectuală dinamică, ne rescriem codul de funcționare socioculturală prin interacțiunea permanentă cu o mulțime de actori umani sau instituționali.
Teodor Baconschi, Averea bunei educații
Frumusețe în întuneric #7 – Rolul poetului
„Poetul este un om care se bucură de ceva și încearcă să-i facă și pe alți oameni să se bucure de acel lucru.” George MacDonald a scris asta acum o sută de ani. Ăsta este un mod de a privi actul de a compune cântece. Dar un compozitor este și o persoană care este tristă din cauza unui lucru și vrea ca și alți oameni să se întristeze din aceeași cauză, sau este nedumerit de ceva și vrea ca și alții să simtă acea nedumerire. A compune înseamnă a rezona.
Continuă lectura „Frumusețe în întuneric #7 – Rolul poetului”
CARTEA E O VIAȚĂ 