În operaţia îndreptăţirii, Domnul îi spune mortului (adică păcătosului): trăieşte! Apoi, după ce l-a scos din păcate, cu alte cuvinte din moarte, şi l-a chemat la viaţă, tot Ei îi spune celui ce acum e viu: mori! Păcătosul căit – fostul mort care a fost chemat la viaţă – urmează acum să moară la cele lumeşti. „Sub aceste două determinări şi nu sub vreo alta trebuie să fie trăită viaţa creştină.“
N. Steinhardt, Jurnalul fericirii
Milosului nu-i pasă dacă cerşetorul a vândut paltonul pe care i l-a dăruit, măcar că s-a dus cu banii de-a dreptul la cârciumă. Paltonul îl poartă Hristos.
N. Steinhardt, Jurnalul fericirii
Omul, dacă raţionează în calitate de creştin şi vrea să se poarte conform cu doctrina creştină, poate – şi trebuie – să nu ţină seama de nedreptăţile săvârşite împotrivă-i, de insultele ce i se aduc, ca individ. Dar dacă ocupă o funcţie de răspundere ori se află în fruntea treburilor publice, nu are dreptul să invoce principiul iertării spre a rămâne distant şi rece în faţa răului şi a lăsa pe nevinovaţi pradă ticăloşilor.
N. Steinhardt, Jurnalul fericirii
Întreabă. Cere. Bate. Îndrăzneşte. Nu te teme. Nu te spăimânta. Stăruie. Năvăleşte. Fii treaz. Fii întreg la minte.
Tot atâtea îndemnuri care cu prisosinţă arată că nu se cuvine să fim proşti! Dovadă e însuşi faptul că Dumnezeu e un Dumnezeu ascuns, că trebuie să-l aflăm, să-l descoperim; că lumea Lui trebuie s-o putem descifra. Nimic nu ne e dat mură-n gură, natura e complicată şi dialectică, dincolo de complicaţii şi dialectică ni se cere s-o desluşim.
N. Steinhardt, Jurnalul fericirii
Copilăria e acea perioadă a vieţii când mirarea este stăpână, când imaginaţia e terenul de joacă unde nu există reguli şi unde copilul deţine rolul principal, neîngrădit de vreun scenariu.
[Însă] umplând imaginaţia cu atâtea posibilităţi, noi ucidem de fapt încântarea pe care fiecare dintre acestea ar trebui să o aducă cu sine. În realitate, noi facem două greşeli când le dăm copiilor atât de multe lucruri încă de la o vârstă foarte timpurie, limitând prin aceasta fiorul fiecărui dar primit. Prima greşeală este presupunerea că un copil ştie să facă faţă abundenţei şi a doua e că plictiseala se vindecă prin accesul la şi mai multe opţiuni.
Ravi Zacharias, Redescoperă mirarea
CARTEA E O VIAȚĂ 