Un strop de viaţă #265


Domnul nostru poate să prefacă suferinţa în binecuvântări, atunci când cel ce suferă realizează prezenţa Domnului alături de el, putând să spună: „Totuşi, eu sunt totdeauna cu Tine“. Lucrul acesta este o mare mângâiere pentru orice credincios. Să vizităm mai bine casele de jale, inima ni se va face mai bună şi nu ne vom mai permite să ne ocupăm cu nimicuri, cu denaturări, cu vorbării. Să ne ocupăm cu Domnul Isus şi cu lucrurile cereşti, iar vorbăria să înceteze!

Tudor Popescu în Amintiri cu sfinţi vol.3 de Daniel Brânzei

Un strop de viaţă #263


Dumnezeu face totul, dar noi trebuie să ne specializăm să ascultăm şi ascultându-L, să trecem peste limitele „posibilului“ cotidian şi dincolo de „improbabil“ să ajungem să căpătăm ceea ce nu se poate primi decât „prin credinţă“. Care este calea într-acolo? Este calea ascultării. Ascultă ce-ţi spune Dumnezeu şi fă ce ţi se cere. Nu contează dacă ţi se pare „inutil“ sau fără importanţă. Tu fă ce zice Dumnezeu şi lasă-L pe El să răspundă celor ce te întreabă. Ascultarea ta este măsura credinţei tale în Dumnezeu. De cât de mult asculţi depinde în ce fel de lume trăieşti; în lumea dimensiunilor tale omeneşti sau în lumea infinit mai frumoasă şi mai mare a Celui ce poate totul.

Daniel Brânzei, Amintiri cu sfinţi vol.3

Un strop de viaţă #261


Unii căutaţi averi şi bani. Eu vă zic, căutaţi-L pe Domnul! Astăzi, materialismul a pus cumva stăpânire pe fraţii noştri. Nu mai au timp! N-au timp să citească Biblia, n-au timp să se roage, n-au timp să stea de vorbă cu copiii lor. Eu cunosc probabil peste o mie de cântări şi mă uit la unii dintre copiii de azi şi la tineri şi chiar la unii păstori că nu ştiu cântările, măi frate. Ştiu câteva. Tata şi mama n-au fost bogaţi, au fost săraci. Tata n-a vrut să cumpere pământ în România pentru că a vrut să vie înapoi în America, dar Dumnezeu a vrut să ne crească în sărăcie, în greutăţi, în necazuri, pentru că ienupărul, care creşte pe vârf de munte, e soiul de lemn care e tare ca osul. Dumnezeu a vrut să ne crească în greutăţi şi în necazuri ca să ne poată folosi. Fiţi la îndemâna lui Dumnezeu!

Petru Popovici în Amintiri cu sfinţi vol.3 de Daniel Brânzei

Un strop de viaţă #259


…în adunările de astăzi foarte mulţi stau ca simpli spectatori şi consumatori de spectacole! Ba uneori se mai transformă şi în critici, ca cei care-şi câştigă faima făcând asta prin ziare şi reviste. Puţini ştiu sau îşi dau seama că închinarea plăcută Domnului nu este aceea din „spectacolul exterior al liturghiei sau al procesiunilor şi corurilor din catedrale“, ci a rămas şi astăzi tot aceea făcută „în duh şi în adevăr, căci Dumnezeu este Duh, şi cine I se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr“. Dacă ne adunăm doar ca să ne cântăm unii altora şi ca să ne impresionăm unii pe ceilalţi, ca să ne căpătăm răsplata de la oameni, n-am făcut încă nimic duhovniceşte! N-am învăţat să ne cuplăm la reţea şi să „intrăm în emisie“ duhovniceşte!

Daniel Brânzei, Amintiri cu sfinţi vol.3

Un strop de viaţă #257


Oricând e timpul de a face binele. Oricând e timpul de a-l îndatora pe Hristos. Şi după cum împărăţia lui Dumnezeu va veni pe negândite, pe furate, tot astfel şi faptele care o prevestesc nu ţin seama de termene şi contracte.

 N. Steinhardt, Jurnalul fericirii