Astăzi vă invit să descoperiţi un personaj inedit care arată încă o dată că Dumnezeu poate face lucruri inimaginabile folosindu-se de lucrurile slabe ale lumii. Faceţi cunoştinţă cu Rodney „Gypsy“ Smith, Smith Ţiganul, un om fără şcoală, care, încă din tinereţe a început să ţină campanii de evanghelizare în diferite oraşe din Anglia, pentru ca, mai târziu, să ajungă să facă adevărate turnee evanghelistice nu numai aici, ci şi în America şi Australia, strângând mii de oameni şi îndemnându-i la pocăinţă pe mulţi dintre ei. Iată cum îl descria la un moment dat un ziar din America: Continuă lectura „„Autobiografia lui Gypsy Smith“”
Autor: Irina Trancă
Sunt absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi a unui Master în Teoria şi Practica Editării, ambele la Universitatea din București, am fost voluntar la RVE Bucureşti din 2006 și am fost redactor angajat între anii 2016-2020.
Printre autorii mei creştini preferaţi se numără Michael Card, Max Lucado, C.S. Lewis, Philip Yancey și Ruth Chou Simons; mă pasionează literatura pentru copii, romanele istorice, cărțile despre cărți și legătura dintre artă și credință, Japonia și modul în care frumusețea ne apropie de Dumnezeu.
Sunt căsătorită și, din 2015, sunt și mama unui băiat, Mihai, pe care doresc să îl cresc cititor.
Dacă vreți să fiți la curent cu ce citesc, mă găsiți pe Goodreads.
De urmărit: Cartea de la ora 5 cu Dan C. Mihăilescu
Ieri s-a lansat Cartea de la ora 5, o emisiune online realizată de Dan C. Mihăilescu, de luni până vineri de la ora 17:00. Primul episod a fost dedicat cărţii Solenoid de Mircea Cărtărescu, iar în fiecare luni, Dan C. Mihăilescu propune 5 titluri de cărţi dintre care cititorii să voteze cartea care va fi prezentată şi discutată lunea o dată la două săptămâni.
Mai multe informaţii aflaţi de aici şi de pe site-ul emisiunii. Vizionare şi lectură plăcute!
Un strop de viaţă #418
Un semn clar al faptului că funcţionez peste capacităţile mele este neglijarea bisericii şi a rugăciunii. A sta conectat la Dumnezeu este ceea ce mă ajută să operez în limitele capacităţii mele şi ceea ce mă ajută să înţeleg că Dumnezeu m-a făcut cu limitări cu un scop. A avea o capacitate limitată nu este un defect al caracterului meu. Face parte dintr-un design glorios şi dintr-un scop incredibil: acela de a-mi da seama de nevoia mea de El. A-L neglija pe Dumnezeu din cauza faptului că suntem ocupaţi, combinat cu unul dintre celelalte semne – lipsa îngrijirii personale, întârziere cronică, boală, tratarea cu medicamente şi neglijarea relaţiilor importante – sunt toate simptome ale dezechilibrului.
Alli Worthington, What To Do When Life Feels Far Too Busy: 4 Signs of Over Capacity
„Oameni obişnuiţi, credinţă extraordinară“ de Joni Eareckson Tada
Joni Eareckson Tada, împreună cu Kay Strom, a adunat poveştile a 15 oameni deosebiţi în cartea cu titlul Oameni obişnuiţi, credinţă extraordinară. Joni însăşi are o poveste extraordinară. Rămasă paralizată de la gât în jos în 1967 în urma unui accident de înot, a înfiinţat în 1979 organizaţia Joni and Friends, care urmăreşte să-i ajute pe oamenii cu dizabilităţi şi să le dea speranţă printr-o relaţie personală cu Dumnezeu.
Prin intermediul acestei organizaţii Joni a cunoscut mulţi oameni deosebiţi, care au încurajat-o la rândul lor şi s-a gândit că ne-ar folosi şi nouă să-i cunoaştem pe câţiva dintre ei. Iată cum motivează ea scrierea cărţii Oameni obişnuiţi, credinţă extraordinară: Nu ne gândim întotdeauna la realităţile divine nevăzute care există în jurul nostru şi, cu siguranţă, nu ne concentrăm atenţia asupra cerului aşa cum ar trebui. De aceea ne este de folos să citim relatări despre oameni obişnuiţi care, în ciuda multor obstacole, păşesc pe teren. […] Au învăţat să fie credincioşi şi să slujească în mod altruist spre gloria lui Dumnezeu şi să fie puternici printr-o autoritate mai mare. Au învăţat adevăratul sens al libertăţii. Continuă lectura „„Oameni obişnuiţi, credinţă extraordinară“ de Joni Eareckson Tada”
Un strop de viaţă #416
În sfârşit, expresia revărsare continuă se remarcă în mod special… aceste două cuvinte sunt singurii descriptori la care mă pot gândi şi care includ atât lucrarea lui Dumnezeu, cât şi pe cea a omului, şi împreună fac trimitere la un concept biblic complet despre închinare…. Din punct de vedere spiritual, continuitatea este esenţa. Dumnezeu este continuu şi neschimbător: EU SUNT CEL CE SUNT; Cuvântul Lui este veşnic; Isus Cristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Astfel, dincolo de materialitate şi vremelnicia noastră, noi am fost creaţi pentru a intra în acel continuu al lui Dumnezeu. […] La sfârşitul tuturor lucrurilor ne stă în faţă o continuitate a vieţii veşnice sau a morţii veşnice.
În ceea ce priveşte termenul de revărsare, am ales acest cuvânt nu doar pentru forţa sa scripturală, ci pentru că el implică dărnicie şi generozitate; când torn ceva, renunţ la acel lucru, îi dau drumul. A picura nu înseamnă a turna, deoarece între stropi există spaţiu. Dar când torn ceva, curgerea însăşi este organică şi consistentă. […] Legat de importanţa scripturală a revărsării, trebuie doar să cauţi în concordanţa biblică şi vei afla când apare explicit sau implicit. Vedem conceptul de «vărsare» în sistemul de jertfe din Vechiul Testament. Îl vedem în sensul larg de dărnicie, de a ne revărsa înspre semeni. Dar mai ales, îl vedem în sacrificiul perfect al lui Cristos – S-a revărsat pe Sine însuşi pe cruce, o dată pentru totdeauna. Probabil că nu este nimic care să descrie mai bine acest lucru decât rezumatul făcut de Pavel: „Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură, şi clipa plecării mele este aproape.“ (2 Tim. 4:6)
Harold M. Best, Închinarea neîncetată
CARTEA E O VIAȚĂ 