Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Un strop de viață în preajma Paștelui #10


Cuvântul 10

Despre vorbirea de rău și clevetire

Vorbirea de rău este odrasla urii, boală subțire, mare lipitoare ascunsă și tăinuită care nimicește sângele dragostei, fățărnicie a dragostei, pricină de întinare și împovărare a inimii, pierdere a curăției. Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său îl voi nimici; pe cel cu priviri trufaşe şi cu inima îngâmfată nu-l voi suferi. (Psalmul 101:5)

Dacă tu într-adevăr îl iubești pe aproapele tău, atunci roagă-te pentru el, în taină, căci acest soi de dragoste e plăcut lui Dumnezeu.

Sfântul Ioan Scărarul

Un strop de viață în preajma Paștelui #9


Cuvântul 9

Despre ținerea de minte a răului

Ținerea de minte a răului este împlinirea mâniei, păzitoarea păcatelor, ura față de dreptate, pieirea virtuților, rugina sufletului, viermele minții, curmarea rugăciunii, înstrăinarea dragostei, cui înfipt în suflet, păcat neîncetat, călcare de lege neadormită, răutate de fiecare ceas. Cel ce a curmat mânia, a ucis ținerea de minte a răului. Cine și-a agonisit dragostea, acela s-a înstrăinat de dușmănie. Masa dragostei risipește ura și darurile curate înmoaie sufletul.

Când, după multă nevoință, nu poți smulge acest spin, atunci căiește-te și smerește-te măcar în cuvinte înaintea aceluia pe care îl dușmănești, ca mai apoi, rușinându-te de îndelungata fățărnicie față de el, să-l poți iubi cu desăvârșire, fiind ars de conștiință ca de foc.

Sfântul Ioan Scărarul

„Cine este Omul acesta?” de John Ortberg


S-au scris deja atâtea lucruri despre Domnul nostru Isus Hristos, încât am putea fi tentaţi să ne întrebăm dacă a mai rămas ceva de spus. Mai există, însă, multe lucruri de spus şi multe unghiuri noi şi imprevizibile din care istoria lui Isus să fie privită şi înţeleasă. John Ortberg, autorul cărţii Cine este omul acesta? Impactul imprevizibil al lui Isus asupra lumii noastre, prezintă, într-un limbaj ce îl face relevant pentru vremurile noastre, impactul lui Isus asupra istoriei omenirii şi a condiţiei umane.

În Cine este omul acesta? Impactul imprevizibil al lui Isus asupra lumii noastre, John Ortberg prezintă, pentru toţi cei care cred şi cei care poate încă n-au ajuns la certitudine, un motiv irezistibil pentru a căuta răspunsuri. Mai mult, ne aminteşte că e de datoria noastră să căutăm răspunsuri, fiindcă în toată istoria omenirii nu a existat o întrebare mai importantă decât aceasta, scrie Condoleezza Rice, fost Secretar de stat al Statelor Unite ale Americii, în cuvântul-înainte al acestei cărţi.

cine_este_omul_acesta_fata-814x1000-1Isus este figura cea mai cunoscută a istoriei. Impactul Său asupra lumii este imens şi deloc întâmplător. Impactul Lui a măturat istoria asemenea cozii unei comete, influenţând arta, ştiinţele, guvernarea, medicina şi educaţia. El i-a învăţat pe oameni ce înseamnă demnitatea, compasiunea, iertarea şi speranţa. În ziua venirii Lui, spune G.K. Chesterton, nu a mai fost suficient să se spună că Dumnezeu este în cer şi că totul este în ordine cu lumea; căci circulă zvonul că Dumnezeu Şi-a părăsit cerul ca să o pună în ordine.

Din Evul Mediu şi până în postmodernitate, El – Isus – este Omul care nu vrea să plece. Dar este mai mult decât atât. Continuă lectura „„Cine este Omul acesta?” de John Ortberg”

Un strop de viață în preajma Paștelui #8


Scara – Cuvântul 8

Despre nemâniere și blândețe

După cum apa turnată încetul cu încetul pe foc îl stinge cu desăvârșire, așa și lacrima plânsului celui adevărat stinge orice flacără a mâniei și a iuțimii. Nemânierea este o biruință asupra firii. Bândețea este o așezare a sufletului, care rămâne același și la necinstire și la laudă. Începutul nemânierii este tăcerea buzelor în vremea tulburării inimii; mijlocul – tăcerea gândurilor la subțirea tulburare a sufletului, iar sfârșitul – liniștea neclintită sub bătaia vânturilor necurate.

Mânia este stăruire în ura ascunsă, adică în ținerea de minte a răului. Mânia este să dorești răul celui ce te-a amărât. Izbucnirea de furie este o aprindere a inimii fără de veste. Amărăciunea este o simțire neplăcută, care se cuibărește în suflet. Iuțimea este o mișcare foarte schimbătoare a năravului cuiva și o schimonosire a sufletului. După cum la arătarea luminii întunericului se risipește, așa și la mireasma smereniei piere orice amărăciune și iuțime.

Dacă Sfântul Duh se numește și este pacea sufletului, iar mânia este tulburarea inimii, atunci nimic nu împiedică precum mânia venirea Sfântului Duh întru noi.

Sfântul Ioan Scărarul

Un strop de viață în preajma Paștelui #7


Scara – Cuvântul 7

Despre plânsul cel de bucurie făcător

Doamne, ascultă-mi rugăciunea şi s-ajungă strigătul meu până la Tine! Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine când strig! Ascultă-mă degrabă! Căci zilele mele pier ca fumul şi oasele îmi ard ca un tăciune. Inima îmi este lovită şi mi se usucă întocmai ca iarba; până şi pâinea uit să mi-o mănânc. Aşa de mari îmi sunt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne. Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie şi pomenirea Ta ţine din neam în neam. Tu Te vei scula şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el. El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului şi nu-i nesocoteşte rugăciunea. (Psalmul 102)

Plânsul după Dumnezeu este o tânguire a sufletului, o astfel de așezare a inimii îndurerate care caută cu înverșunare lucrul după care însetează și, neaflându-l, aleargă după el și plânge pe urmele lui. Plânsul este un bold de aur care prin înțepătura sa dezgolește sufletul de orice dragoste și împătimire pământească, și îl statornicește prin sfânta întristare întru păzirea inimii sale. Însușirea celor ce sporesc întru plânsul cel fericit este înfrânarea și tăcerea buzelor, nemânierea și neținerea de minte a răului.

Sfântul Ioan Scărarul