Scara – Cuvântul 8
Despre nemâniere și blândețe
După cum apa turnată încetul cu încetul pe foc îl stinge cu desăvârșire, așa și lacrima plânsului celui adevărat stinge orice flacără a mâniei și a iuțimii. Nemânierea este o biruință asupra firii. Bândețea este o așezare a sufletului, care rămâne același și la necinstire și la laudă. Începutul nemânierii este tăcerea buzelor în vremea tulburării inimii; mijlocul – tăcerea gândurilor la subțirea tulburare a sufletului, iar sfârșitul – liniștea neclintită sub bătaia vânturilor necurate.
Mânia este stăruire în ura ascunsă, adică în ținerea de minte a răului. Mânia este să dorești răul celui ce te-a amărât. Izbucnirea de furie este o aprindere a inimii fără de veste. Amărăciunea este o simțire neplăcută, care se cuibărește în suflet. Iuțimea este o mișcare foarte schimbătoare a năravului cuiva și o schimonosire a sufletului. După cum la arătarea luminii întunericului se risipește, așa și la mireasma smereniei piere orice amărăciune și iuțime.
Dacă Sfântul Duh se numește și este pacea sufletului, iar mânia este tulburarea inimii, atunci nimic nu împiedică precum mânia venirea Sfântului Duh întru noi.
Sfântul Ioan Scărarul